În urmă cu 135 de ani se năștea la Pianu de Jos Augustin Bena într-o familie ce a dat o pleiadă de intelectuali (preoți, dascăli, folcloriști). A învățat carte la Gimnaziul german din Sebeș, apoi la Blaj, Brașov și Năsăud. Urmează Școala Teologică din Sibiu (1900 – 1903), Academia de Muzică din Berlin (1903 – 1905), Conservatorul din București (1906 – 1908). În anul 1925 își ia doctoratul în filosofie și litere cu teza ”Limba română la sașii din Ardeal”.
A fost profesor și apoi preot la Năsăud, căpitan în armata austro-ungară (1916 – 1918) apoi secretar și profesor la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Cluj, inspector al învățământului muzical secundar din Transilvania, dirijor, rector al Academiilor de Muzică din Timișoara și Cluj.
Este ctitorul primului muzeu consacrat muzicii din România, la Cluj, membru al Uniunii Compozitorilor din România.
Creația sa muzicală cuprinde muzică simfonică, pentru teatru, vocal-instrumentală, de cameră, corală.
Amintim câteva din creațiile sale: Țiganiada (1962 – la piesa de teatru); Furtuna pe mare (1912 – pe versurile lui Duilui Zamfirescu, piesă vocal-simfonică); Priceasnă (1903), Flori de nufăr (1907), Somnoroase păsărele (1910) – muzică corală ș.a.
Este autorul lucrărilor: ”Tratat de teoria muzicii (Principiile) și Curs practic de dirijat.
A fost distins cu mențiunea ”George Enescu” (1913).
În semn de omagiu o instituție din Alba îi poartă numele: Centrul de cultură.