Când la Viena era sărbătorit de ziua sa de naștere împăratul Carol al Vl-lea, la Alba Iulia era pusă piatra de temelie a Cetății bastionare de tip Vauban. Inaugurarea lucrărilor la noua fortificație a beneficiat de prezența unor înalte personalități militare, religioase, civile. Au fost de față generalul Ștefan de Steinville (comandantul militar) și Sigismund Kornis (guvernator al Transilvaniei).
O placă de cupru cu o inscripție în cronostich marchează momentul începerii construcției care va dura 24 de ani și la care vor lucra, împărțiți în serii săptămânale peste 20.000 de iobagi din satele din jur.
Construcția se realiza după planurile arhitectului Giovanni Morando Visconti care va supraveghea lucrările pentru scurt timp, el murind în 1717 și fiind înmormântat în Catedrala ”Sf. Mihail”. Îi urmează la conducerea lucrărilor Iosif de Quadro (1717 – 1727), înmormântat și el în aceeași catedrală și Konrad van Weiss (1727 – 1737).
În 1716 o delegație de orășeni s-au prezentat la Curtea din Viena cerându-i împăratului să numească orașul după numele său. În decretul emis orașul nostru este botezat Carliopolis, nume care nu va fi niciodată utilizat.
Începerea construirii cetății bastionare marchează însă și distrugerea orașului din afara zidurilor vechii cetăți. Locuitorii, în majoritate români sunt obligați (sub amenințarea armelor) să-și dărâme locuințele și să se mute în zona mlăștinoasă a Mureșului. Practic odată cu acest episod începe istoria Orașului de Jos cu cartierele sale Maieri, Lipoveni ș.a.m.d.
Acum la trei secole de la punerea pietrei de temelie Cetatea bastionară de tip Vauban, restaurată este o mândrie pentru albaiulieni și o destinație turistică de excepție.