O figură importantă a publicisticii economice din România, Vasile Osvadă a fost elev al gimnaziilor din Blaj și Brașov și absolvent al facultății de Economie al Universității din Viena.
Director al Băncii Agricole din Hunedoara, fondator al gazetei economice ”Tovărășia” (1906) a colaborat cu articole de specialitate la Tribuna, Libertatea, Lupta, Revista economică.
A fost membru activ al ASTRA și secretar al Resortului Agriculturii din cadrul Consiliului Regent.
S-a stins din viață la Iași.
85 de ani – Congresul Uniunii Femeilor Române (08 – 10.09.1930, Abrud)
”Abrudul e în plină sărbătoare – scria ziarul ”Patria” din 11 septembrie 1930. Toate clădirile sunt pavoazate cu drapelul tricolor, iar saloanele de la ”Detunata” sunt pline de ghirlande de flori. La intrarea principală doi jandarmi în mare ținută stau nemișcați în timp ce pe străzi lumea a început că circule. E ora 8 dimineața, și zi de târg. O bură deasă învăluie Abrudul într-un zăbranic în timp ce picuri de ploaie nu mai contenesc.
Dinspre Bucuimani coboară moții în pitoreștile costume, iar dinspre Buceș in satele cu preoții și învățătorii în frunte.
E o mare nesfârșită de fireturi și cusături care mai de care mai frumoase. Bucuimancele parcă s-au luat la întrecere în măiestria cu care și-au cusut altițele, iar cojocarii din Abrud s-au întrecut pe ei însuși.”
Aceasta era atmosfera zilei de 8 septembrie în care M.S. Regina, Maria Alteța Sa Regală Principesa Ileana, președintele Camerei Deputaților, dr. Ștefan Cicio – Pop și alte oficialități guvernamentale erau așteptate la Abrud pentru a participa la un eveniment de mare însemnătate: Congresul Uniunii Femeilor Române (UFR). Sub președenția de onoare a M.S. Regina Maria se va deschide Congresul ce reunea reprezentantele Uniunii din România Mare și trimiși ai guvernului și M.S. Regelui Carol.
Congresul a abordat o problematică diversă: igiena poporului, munca feminină, gospodăria la țară, asigurările sociale, femeia în politica actuală.
Ecourile evenimentului găzduit de străvechiul Alburnus Minor s-au prelungit până la finele anului 1930, rămânând o ”amintire ce nu se poate șterge nici uita” cum va scrie președinta U.F.R., Maria Banilescu.
Centenarul morții – Ioan Micu Moldovan (07.09.1915)
În urmă cu un veac se stingea din viață la Blaj, Ioan Iancu Moldovan (Moldovănuț) preot, profesor, folclorist, bibliofil, membru al Academiei Române. Personalitate proeminentă a Blajului și a luptei românilor pentru drepturi în Ardeal, a fost profesor, director, inspector al școlilor blăjene, vicar capitular al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș. Îndepărtat din învățământ (1883) de autoritățile maghiare pentru că a susținut manifestările tineretului studios român din Blaj consacrate împlinirii a 35 de ani de la Adunarea de pe Câmpia Libertății din 3/15 mai 1848.
A fost un mare iubitor de folclor contribuind la lucrarea ”Doine și strigături din Ardeal” un valoros bibliofil (contribuții la Bibliografia românească veche la solicitarea lui Ion Bianu), a participat la Serbările ASTREI la Blaj din 1911.
Destinul său s-a împletit pentru scurt dar fructuos răstimp cu cel al geniului Mihai Eminescu. Luceafărul a ”devorat” cărți din Biblioteca Arhidiecezană al cărui custode a fost Ion Micu Moldovan.
În 1872 devine membru corespondent al Societății Academice Române.
Nicolae Iorga l-a apreciat în mod deosebit caracterizându-l ca pe ”un aprig țăran cu multă știință de carte în haină de canonic”.
515 ani – Cetatea de Baltă (02.09.1500)
Cetatea de Baltă cu puternica sa fortificație și cu domeniul din jur fusese donată de regele Ungariei Matei Corvin domnului Moldovei Ștefan cel Mare. Acesta instalase aici o garnizoană de plăieși și un pârcălab moșia fiind condusă după regulile de la curtea marelui voievod.
Veniturile aduse de activitatea economică inclusiv cea din târgurile și iarmaroacele de aici reveneau lui Ștefan.
Pe 2 septembrie a anului 1500 fiind zi de târg s-a iscat un puternic incendiu care a mistuit mărfurile negustorilor veniți din Moldova, Muntenia și din orașele săsești. Pagubele au fost mari.
După două săptămâni de la incendiu negustorii sași din Sighișoara cer, prin intermediul sibienilor, despăgubiri de la Ștefan cel Mare, stăpânul Cetății de Baltă, pentru mărfurile pierdute în incendiu.
Iată unul din exemplele existenței unei reale interdependențe economice, sociale, comerciale, juridice între cele trei țări românești în evul mediu.
70 ani – Traian Brad, profesor, bibliograf (n. 31.08.1945, Pănade – d. 08.06.2002, Cluj)
Dacă ar fi trăit Traian Brad ar fi împlinit azi 70 de ani. Din păcate viața sa a fost întreruptă brusc, la doar 57 de ani, în plină putere creatoare.
Născut în familia Brazilor din satul lui Cipariu, frate mai mic al lui Ion și Alexandru Brad, Traian a absolvit Facultatea de Filologie a UBB din Cluj (1972). A urmat apoi un management în biblioteconomie și știința informării atât în țară cât și la Rouen (Franța) și Beijing (China), cu stagii documentare în Republica Moldova, Anglia, Ungaria, Grecia, Danemarca, Olanda.
A fost director al Bibliotecii Județene ”Octavian Goga” din Cluj (1987 – 2002), membru fondator al Asociației Bibliotecarilor din Bibliotecile publice din România al cărui vicepreședinte și apoi președinte a fost (1998-2002).
Opera: Lectura și Biblioteca publică din Cluj (studiu monografic); Panade 700 (monografie; Management pentru viitor. Biblioteci și arhive; Pănade întotdeauna.
Membru fondator al Societății Culturale Lucian Blaga Cluj (director executiv) al Fundației Eminescu – Cluj, al Fundației ”Timotei Cipariu” din Pănade ș.a.
În semn de omagiu pentru activitatea sa exista Filiala ”Traian Brad” a Bibliotecii Județene ”Octavian Goga” din Cluj-Napoca.
90 ani – 1 Decembrie, Ziua ASTRA (30.08.1925)
Adunarea Generală a Asociațiunii Transilvane pentru Literatura și Cultura Poporului Român, ce se desfășoară la Reghin, hotărăște ca ziua de 1 Decembrie să fie declarată Ziua ASTREI.
150 ani – ASTRA la Abrud (27 – 29.08.1865)
Abrudul găzduia în urmă cu un veac și jumătate cea de-a cincea adunare generală a ASTRA (după cele de la Sibiu – 1861 de înființare; Brașov – 1862; Blaj – 1863; Hațeg – 1864).
Gazeta ”Telegraful român” scria că orașul a fost ”martorul unei manifestații rare”. Erau prezenți cei mai de seamă reprezentanți ai națiunii române ardelene în frunte cu Timotei Cipariu, George Barițiu, Avram Iancu, Iosif Hodoș, Axente Sever, Ilie Măcelariu, Alex Roman, I.V. Rusu, Ioan Fekete Negruțiu, Ioan Bob, I. Micu Moldovan, Visarion Roman, Sava Popovici Barcianu ș.a.
Problema principală aflată în dezbatere a fost realizarea unei unități în privința folosirii ortografiei cu litere latine. Au mai susținut ”disertații” T. Cipariu ”Tablele cerate”, G. Barițiu (”Științele tehnice”), I. Hodoș (”Despre istoria dreptului roman”)
I.V. Russu a susținut o informare cu privire la cererea cărturarilor români de a se realiza, de către Asociațiune, un Dicționar etimologic și al altuia în limbile română, germană și maghiară. S-a propus instituirea a două premii de câte 100 florini fiecare pentru cele două lucrări. George Barițiu s-a oferit să se ocupe de tipărirea acestora.
În încheierea lucrărilor Adunării Generale are loc concertul ”artistei de violină„ Elisa Circa. Reprezentația artistei i-a entuziasmat pe participanți însuși Avram Iancu a felicitat-o călduros.
Adunarea de la Abrud, prima din Apuseni a ASTRA, avea să rămână în conștiința participanților și a comunității prin acțiunea din ziua de 29 august când cei prezenți s-au deplasat la Bucium pentru a vedea Detunatele. Aici au fost întâmpinați cu bucate tradiționale, cu muzică și cu jocuri naționale. S-a cântat ”Deșteaptă-te române”.
Evenimentul a fost însemnat, pentru aducere aminte, la baza coloanei de buzalt a acestui unic moment natural.
Ca un omagiu adus înaintașilor în toamna acestui an (octombrie) Adunarea Generală a ASTRA se va desfășura, din nou, la Abrud.
110 ani – Szabo, Bela Gy, grafician (n. 26.08.1905, Alba Iulia – d. 1985, Cluj)
Absolvent al Politehnicii și al Școlii de Arte Frumoase din Budapesta Bela Gy Szabo a lucrat un timp ca inginer dar s-a remarcat apoi ca unul din graficienii remarcabili ai României.
A debutat ca grafician la Cluj, în 1932. ”Divina comedia”, ”Liber vagabundi” sunt două din ciclurile reprezentative pentru grafica artistului. A realizat picturi, acuarele, pasteluri, grafici de carte, desene în cărbune, creion dar și gravuri în lemn.
A participat cu expoziții de grup sau personale la Cluj, Budapesta, Veneția, Viena, Szeged, Stockholm, Helsinki, Dresda, Debreczen, Berlin, București.
Lucrările sale se află în numeroase colecții particulare, instituții, muzee.
Ca o recunoaștere a valorii sale a primit Premiul se Stat în anul 1952 și titlul de Maestru emerit al artei în 1953.
150 ani – Ferdinand I, suveranul României Mari (n. 24.08.1865, Big Maringen – d. 20.07.1927, Sinaia)
În urmă cu un veac și jumătate se năștea Ferdinand Victor Albert Meinard, fiul lui Leapold de Hohenzollern Sigmaringen, fratele regelui Carol I al României. Mama sa Antonia, era fiica Regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei.
Urmează liceul la Dusseldorf, Școala Militară din Kassel, Universitatea din Leipzig și Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tubingen.
La 18 martie 1899 Ferdinand este proclamat oficial succesor la tronul României, primind titlul de ”Atleță Regală Principe de România”. După moartea regelui Carol I Ferdinand depune jurământul în calitate de Rege al României (11 octombrie 1914). S-a alăturat în Primul Război Mondial Antantei împotriva țării sale de origine, fiind renegat de familia sa.
După Unirea de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918, primește Hotărârea Marii Adunări Naționale.
La 15 octombrie 1922 va fi încoronat la Alba Iulia alături de regina Maria, ca suveran al României Mari în Catedrala Încoronării din Alba Iulia, construită special pentru acest eveniment.
În 1924 suferă un accident de vânătoare care-i agravează boala (un cancer gastro-intestinal).
Se stinge din viață la 20 iunie 1927, la Sinaia.
A fost supranumit ”Întregitorul”, ”Lealul”, ”Regele Țăranilor”. A fost un rege bun, un bun patriot cel ce a realizat marile reforme din România Mare: agrară și electorală.
La 150 de ani de la naștere Alba Iulia, capitala Unirii, capitala Încoronării îi aduce prinosul său de recunoștință.
520 ani – Logofătul Norocea la Alba Iulia (20.08.1595)
Mihai Viteazul îl trimite la Alba Iulia pe sfetnicul său de încredere logofătul Ioan Norocea din Pitești care tratează cu Sigimund Bathory pentru sprijinirea luptei împotriva turcilor.
Cine era acest personaj? O personalitate unică în istoria românilor, nici un boier, nici înainte nici după el, nu a mai participat efectiv și permanent la conducerea tutuor celor trei țări românești. Ascensiunea sa începe în timpul domniei lui Pătrașcu cel Bun; devine apoi om de încredere a lui Mircea Ciobanu cu fiica acestuia, Stana, căsătorindu-se; devine mare postelnic și apoi mare logofăt în timpul lui Petru cel Tânăr și a doamnei Chiajna.
Părăsește Țara Românească în timpul lui Alexandru II Mircea stabilindu-se în Transilvania cu familia. Aici se impune la Curtea princiară din Alba Iulia aducând servicii principelui în lupta cu nobilimea. Își face prieteni influenți: Petru Ratz și Fabio Genga, ambii devenindu-i gineri prin căsătoria cu cele două fiice ale sale: Zamfira și Velica.
Rudă cu Petru Șchiopul și prieten cu Aron Vodă, trece în Moldova unde devine pârcălab de Neamț și Roman, vornic al țării de sus, portar al Sucevei.
În 1593 se întoarce în Transilvania și apoi în Țara Românească unde Mihai Viteazul ocupase tronul. Logofătul Norocea devine mâna dreaptă a domnului în conducerea țării, ca sfetnic ce cunoștea foarte bine stările de lucruri din cele trei țări românești. A fost diplomat și comandant de oști, deopotrivă.
În Transilvania era prețuit de principii Ștefan și Sigismund Bathory care-i erau îndatorați după ce Norocea descoperise comploturile lui Gașpar Bekeș și respectiv Bathazar Bathory. Avea informații din surse sigure de la Roma, unde era secretar al Papei fratele lui Fabio Genga (ginerele său) și de la Constantinopol unde era ambasador Petru Ratz (celălalt ginere al său).
Logofătul Norocea va cumpăra în 1564 moșia Cetea, dar și case în Sebeș. De altfel el a premiat rangul de nobil ardelean cu titlul ”Szaszsebes”, cercetătorii consideră că activitatea sa în Transilvania s-a derulat timp de 20 de ani.
Velica, căsătorită de Flavio Genga, va deveni favorita lui Mihai Viteazul la Alba Iulia, întratât încât cei de aici o considerau ”Doamna” țării având o mare influență asupra marelui domn.
- « Previous Page
- 1
- …
- 3
- 4
- 5
- 6
- 7
- …
- 28
- Next Page »