Petru Șpan este una din personalitățile pe care Țara Moților le-a dat culturii, învățământului și spiritualității românești. S-a născut la Lupșa dintr-o familie de țărani fiind cel mai mare dintre cei trei frați. Cel care s-a ocupat de creșterea lui a fost bunicul său, cântăreț bisericesc care l-a învățat să citească, l-a învățat chirilica și dragostea pentru carte. Înzestrat de la natură cu istețime și hărnicie Petru se remarcă atât în școala primară din sat cât și în școlile pe care le va urma; la Trascău (Rimetea) la Blaj și Sibiu. Și-a luat bacalaureatul la Liceul român din Brașov, iar în 1884 și-a luat licența la Facultatea de Teologie din Sibiu. Va primi o bursă de studii din partea Mitropoliei Ardealului și va urma cursurile de filozofie, pedagogie și istorie la Universitățile din Viena și apoi Jena unde-și va lua doctoratul cu calificativul ”cum laude”.
A funcționat ca profesor la Școala de Fete din Sibiu, (unde predă limba germană, istoria universală, geografia, igiena și geometria), iar apoi la Institutul Teologic din Sibiu unde predă teologia dogmatică, dreptul canonic, pedagogia generală, logica și psihologia. A considerat ca pedagog că Familia – Școala – Biserica sunt factori esențiali pentru formarea tinerilor. A dat școlilor din Ardeal dascăli cu har și dar. A colaborat cu articole de pedagogie la revistele vremii, a scris manuale didactice.
Despre ”Noul Abecedar” tipărit la Sibiu în anul 1906, Onisifor Ghibu afirma că este cea mai originală lucrare nu numai în literatura noastră, ci și în cea universală.
Dr. Petru Șpan credea cu tărie în destinul neamului românesc. În 1905 el le spunea elevilor săi că nu este departe ziua când se va întemeia România Mare.
O boală necruțătoare îl va răpi din astă lume pe 14 martie 1911, în plină forță creatoare, fără să-și vadă profeția împlinită.