Hotărârea românilor din Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş de a se uni cu fraţii lor din România – consfinţită de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, a creat o puternică reacţie a Ungariei. Acţiunile bandelor bolşevice ale lui Bela Kuhn, a trupelor de honvezi şi husari, încercau destabilizarea provinciilor unite cu Regatul Român, puneau în pericol înfăptuirea actului de la 1 Decembrie. Armata română va riposta începând cu luna mai 1919. Nu vom face o istorie a confruntărilor armate româno-ungare, dar vom prezenta contribuţia Regimentului 91 Infanterie de la Alba Iulia (înfiinţat în aprilie 1919 din tineri ardeleni) la punerea în practică a Rezoluţiilor de la Alba Iulia. Iată câteva date din cronica lunii mai de acum 95 de ani.
1 mai – Armata română ajunge în apropierea Tisei, Regimentul 91 Infanterie Alba Iulia este cantonat lângă localitatea Bakonyszeg.
22/23 mai – În respingerea atacului armatei ungare de la graniţa României (fixată de puterile aliate) din noaptea aceasta s-a remarcat căpitanul Rudolf Stokhammer, comandantul Batalionului 3 al Regimentului 91 Infanterie. Pentru faptele sale de bravură el va fi decorat cu Ordinul „Coroana României” cu spade în grad de ofiţer cu panglica „Virtutea Militară”.
30 mai – Trupele ungare au încercat străpungerea frontului în zona localităţii Kiskӧre. Atacul a fost respins ca urmare a intervenţiei energice a subunităţilor Regimentului 91 Infanterie şi Batalionului 18 vânători. Pentru bravură şi destoinicie în această bătălie (şi pentru cea din noaptea 22/23 mai vor fi decoraţi 12 ofiţeri inferiori şi 94 de militari din cadrul Regimentului 91 Infranterie de la Alba Iulia.