Doctor în filosofie, episcop la doar 36 de ani, Sándor Makkai a impresionat prin erudiția sa. A fost profesor la Facultatea de Teologie din Cluj, episcop al Bisericii reformate, redactor de reviste și un prolific autor de carte. Din 1936 s-a stabilit în Ungaria fiind profesor universitar în orașul Debrețin.
Din opera sa spicuim volumele de poezie (Dare de seamă, 1912), povestiri (Principiile vieții-1924, Vorbesc pietrele-1925) și romanele: În fața porții (1921), Căruța dracului (1926), Agnes (1928), Regele mag (1934), Furtuna galbenă (1934), Marea moartă (1936), Steaua ungurilor (1937), Noi, Erneyeii (1940), Fantoma frumoasă (1942), Ești liber (1943).
Sándor Makkai este și autorul unei lucrări consacrate unuia din cei mai mari principi ai Transilvaniei: “Singur. Profilul sufletesc al lui Bethlen Gabor” dar și a unei feerii muzicale în trei acte, intitulată “Lăcrămioara”.
S-a stins din viață, pe 19 iulie 1951, la Budapesta.