Ioan Bota este unul din miile de dascăli dăruiți satelor transilvane din veacul al XIX-lea. La școala din sat a învățat Abecedarul continuând cu Istoria biblică, Catehismul dar și Istoria. Literele chirilice le-a desprins dintr-o Bucoavnă a unui unchi al său. S-a înscris la Școala de învățători de la Sibiu la încheierea studiilor fiind numit învățător la Cetea (1 septembrie 1880), apoi va duce lumina învățăturii la școli de pe Valea Arieșului. Din 1885 se reîntoarce la Cetea după care va fi dascălul pruncilor din Răschita. Ioan Bota a fost mai mult decât un învățător, acumulase cunoștințe care îi vor permite să țină predici , duminica, în biserică, să conferențieze pe diverse teme la reuniunile învățătorilor.
El a fost totodată și un culegător de folclor și un creator popular înzestrat cu har. Este autor de poezie populară, povestiri satirice, snoave pe care le-a publicat în presa vremii în reviste de prestigiu: Convorbiri literare din Iași, Familia de la Oradea, Tribuna de la Sibiu dar și în Telegraful Român, Foaia Poporului.
În 1901 publică Noul Calendar, culegere de povești pentru învățătorii pensionari. Autor de Abecedare (pentru școlile primare, pentru adulți) dar și de piese de teatru și schițe umoristice.
La pensionarea sa a donat Școlii din Cetea 2500 de reviste satirice și umoristice și peste 300 de volume care au creat fondul primei biblioteci sătești din localitate.
A trecut la Domnul în anul 1935, pe 4 februarie, fiind înmormântat la Cetea.