În eforturile sale de a apăra biserica strămoșească și vechile ei rânduieli vlădica Sava Brancovici, care va urca în scaunul mitropolitan de la Alba Iulia în 1656, în locul lui Simion Ștefan, a avut o neobosită activitate diplomatică. După vizita în Rusia, întreprinsă împreună cu fratele său Gheorghe (cunoscutul cronicar), de unde se întoarce cu numeroase daruri și cu hrisovul dat de țar că poate merge după ajutoare din 7 în 7 ani, mitropolitul Sava merge în Țara Românească.
Călătoria în locurile unde a fost călugărit și hirotonit (Târgoviște) și de unde venise în Ardeal încărcat de daruri de la domnul muntean Constantin Șerban Basarab, a avut loc în primăvara anului 1670.
În ziua de 25 aprilie 1670 domnul Țării Românești Antonie Vodă din Popești, îi întărește, în divan, o danie anuală de 6000 de așpri, pentru Mitropolia ortodoxă de la Alba Iulia. Era de fapt o reconfirmare a ajutorului pe care înaintașii săi, domnii munteni, o dăduseră pentru sprijinirea bisericii ortodoxe din Transilvania, supusă unor permanente presiuni din partea cultelor îmbrățișate de principii ardeleni.
Actul din urma cu 345 ani este încă o dovadă a legăturilor permanente – inclusiv sau mai ales spirituale – existente de-a lungul evului mediu între frații din Transilvania și cei de dincolo de munți.