Asasinarea prințului moștenitor al tronului Austro-Ungariei, Franz Ferdinand și a soției sale Sofia, la Sarajevo (28 iunie 1914), a fost pretextul izbucnirii celei mai mari conflagrații cunoscute până atunci în istoria omenirii. La 28 iulie 1914 Austro-Ungaria declară război Serbiei. Apoi lucrurile se desfășoară în lanț: Germania declară război Rusiei (1 august) și Franței (3 august). Belgia este ocupată (deși era neutră); Marea Britanie declară război Germaniei (4 septembrie) împreună cu dominicanele sale (Australia, Noua Zeelandă, Canada). Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria) li se alătură Imperiul Otoman (1914) și Bulgaria (1915). Puterilor aliate (Serbia, Rusia, Franța, Marea Britanie, Belgia, Luxembourg, li se alătură Japonia (1914), Italia (1915), România și Portugalia (1916), Grecia și S.U.A. (1917).
România va intra în război pe 27 august 1916 alături de Puterile aliate care garantau revenirea la patria mamă a teritoriilor românești aflate sub stăpânirea Austro-Ungariei (Bucovina, Transilvania, Crișana, Maramureșul, Banatul). În noaptea de 27/28 august trupele române trec Carpații în Transilvania.
Victoriile plătite cu sânge și jertfe, de la Mărăști, Mărășești, Oituz și cele ale trupelor țărilor aliate au făcut posibilă Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, consfințită la Alba Iulia.
Războiul s-a soldat cu milioane de morți și dispăruți. În raport cu mărimea populației cele mai mari pierderi le-a suferit Serbia (aproape 6%), urmată de Franța (3,4%), România (3,3%) și Germania (3%).