Obiecte din expozitie: |
|
Obiectele de inventar ale expoziţiei evidenţiază principalele ocupaţii tradiţionale: agricultura, creşterea animalelor şi viticultura, iar dintre meşteşuguri: fierăritul, butnăritul, dulgheritul, zidăritul şi ţesutul. Aşa cum este descrisă în expoziţie, casa ţărănească avea intrarea prin tindă, în stânga şi dreapta acesteia aflându-se câte o odaie de locuit. În tindă se afla cuptorul de pâine şi vatra. Coşul acestui cuptor era larg, traversa acoperişul, servind în acelaşi timp ca afumătoare. Pereţii casei, precum şi tavanele odăilor de locuit, erau făcute din bârne şi ţăruşe din lemn nefasonaţi. Costumul popular din Cut, prin înfăţişare, croi, ornamentaţie şi cromatică este reprezentativ pentru întreaga zonă a văii Secaşului, apropiindu-se de aşa numitul “costum de Sălişte”. Costumul femeiesc din Cut se compune din următoarele piese: ie, poale (fustă), pieptar, cătrinţă, şorţ, iar pentru găteala capului, chişchinăul, batic a cărui culoare variază în funcţie de vârstă. În picioare s-au purtat opinci sau cizme. Iarna, laibărul lung până sub genunchi, completa costumul. Nelipsit era în îmbăcămintea femeii chindeul alb, pe care îl înfăşurau în jurul capului, purtând numele de propoadă. Fetele îşi acopereau capul cu baticuri negre, cu ştreafă verde şi pene roşii. Iarna purtau ciorapi de lână (cioci), lungi până la genunchi. În componenţa costumului bărbătesc, ca piese mai importante, menţionăm în primul rând, cămaşa, lungă până la genunchi, confecţionată din cânepă, in sau bumbac. În loc de pantaloni, purtau cioareci strînşi pe picior, de lână ori de pânză, iar mijlocul şi-l încingeau cu şerpar de piele neagră. Peste cămaşă se purta pieptarul înfundat, din piele de miel, sau laibărul confecţionat din postav negru. Pe lângă piesele portului popular, femeile ţeseau în război şi covoarele în două sau mai multe iţe. De o rară frumuseţe sunt şi alesăturile în deşte sau cu drodul. Lepedeiele de lână se deosebesc de covoare prin aceea că sunt lipsite de alesături. Odată cu covoarele se ţes şi feţele de masă care diferă doar ca mărime, alesăturile şi ţesutul fiind aceleaşi. Cârpele din bucăţi sunt ţesute în două sau mai multe iţe şi au fondul alb, din cânepă şi bumbac. Cânânceiele şi cupele de pământ sunt pântecoase şi scunde, cu gâtul mai înalt, prevăzute cu un ciort, pentru scurgerea lichidului. Ulcioarele, cunoscute sub numele de căni alternează între profilul ovoidal şi cel sferic, au gâtul foarte îngust, gura mică şi o singură toartă rotundă, care comunică cu vasul printr-un canal interior. |