Obiecte din expozitie: |
|
Casa dinainte era destinată locuitului. Lângă uşă se afla, de regulă, soba sau ploaptănul pentru încălzit şi gătit pe timp de iarnă. Bobura ocupă mare parte din încăpere, de-a lungul ei se află un scaun lung, fixat oblic în partea dinapoi cu ajutorul unor limbi. În fundul încăperii se află o laviţă lungă confecţionată în aceeaşi tehnică ca şi scaunul, care avea loc şi pentru păstrarea hainelor şi o masă. Cealaltă parte a încăperii era ocupată de lada pentru haine vopsită şi ornamentată cu diverse motive florale şi geometrice şi un păcel. Ea avea şi lacriţă, aici păstrându-se obiectele de valoare din casă, unele aveau şi fioc, aşezat în partea de jos a lăzii, trăgându-se asemenea unui sertar, în cameră mai erau şi câteva scaune aşezate pe lângă masă şi sobă. O categorie a textilelor sunt cele destinate portului: ii, poale, cătrinţe, cămăşi, cioareci, în totalitatea lor păstrând specificul portului săliştenesc (alb-negru), deoarece în această zonă s-au făcut simţite influenţele vieţii păstoreşti din Mărginimea Sibiului. Se suprapune astfel costumul vechi, adică cătrinţa neagră cu alesături în diferite culori, cu cea neagră cu broderie din mătase neagră. În luna iunie, odată cu venirea căldurilor mari, oile se tund, lâna se spală, se usucă, după care se duce la dărăcit, unde se scarmănă şi se face caier bun pentru tors. O dată toarsă, lâna se vopseşte şi se foloseşte la ţesut. Cânepa cere, în prelucrarea ei, mai multe operaţiuni şi timp. Când planta ajunge la maturitate se smulge, se leagă în „mănuşi”, se lasă două, trei zile să se usuce, după care este dusă în vale la topit, unde stă şapte-opt zile. Se scoate, se bate bine de apă, se clăteşte, se aşeză pe mal în „popi” ca să se scurgă de apă. Adusă acasă, se întinde pe lângă garduri trei, patru zile la soare, iar când este uscată, se „zghiciueşte” (prin această operaţie se alege fuiorul de pe tulpină). Mai întâi se rup tulpinile cu ajutorul „rupătorii” şi se scutură bătându-se de un lemn. Se meliţează, se bate din nou şi operaţia se repetă până ce fuiorul rămâne curat. Fiecare fuior se răsuceşte în două, împachetându-se câte 28 de bucăţi la un loc, obţinându-se astfel o claie. |