Obiecte din expozitie: |
|
Torsul şi ţesutul fibrelor, precum şi confecţionarea pieselor de vestimentaţie, sunt ocupaţii casnice care presupun un instrumentar de lucru adecvat. Astfel, plecând de la torsul fibrelor, care avea rostul de a realiza simultan întinderea şi răsucirea fibrelor cu fusul şi furca de tors, roata de tors, şi transformarea lor în fire, apoi depănarea lor cu ajutorul vârtelniţelor, continuând cu realizarea ţesutului pe războaie de ţesut orizontale unde se obţineau ţesăturile, s-a ajuns la confecţionarea unor produse finite într-o gamă foarte variată. Costumele din Podişul Secaşelor şi Zona Sebeşului au elemente comune, cum ar fi prezenţa cătrinţei negre şi a cămăşii cu ciocănele, dar şi diferenţe notabile, deşi aparţin unor zone învecinate şi aceleiaşi etnii române. Femeile bătrâne au purtat până aproape de zilele noastre aceleşi costume: ie, poale – dar neîncreţite – şi crătinţă, cusute cu diverse motive în culori vii, iar în zilele de sărbătoare pe timp răcoros se purta cojocelul de piele frumos ornamentat, sau ţundra (sumanul) lungă din lână, ţesută în gospodărie şi împâslită la pivele din Săliştea Sibiului. Cămaşa bărbătească nu are guler, ci o cusătură din brânele pe margine iar mâneca largă este ornamentată cu aceeaşi cusătură ca şi gulerul. În spate şi pe piept, cât ţine gura cămăşii, sunt cusute diferite motive, iar în partea de jos este largă şi încreţită în cute mărunte. Portului bărbătesc îi erau specifice căciula din piele de miel pe timp de iarnă şi pălăria împletită din paie pe timp de vară, cele din pâslă neagră şi cu boruri înguste apar mai târziu tot sub influenţa portului mărginăresc. Interiorul ţărănesc creează imaginea complexă asupra funcţionalităţii şi esteticului în gospodăriile din satele tradiţionale. Patul cu străjac şi lipideu din bumbac cusut la capăt cu dantelă albă, peste care s-a pus covorul gros de lână, ţesut în carouri, păstrează şi pernele frumos ornamentate la un capăt; predomină culori puţine – rosu şi negru – dovedind vechimea lor, altele mai noi cu culori mai variate, model mai complicat şi bogat. Un loc aparte îl ocupă în spaţiul expoziţional ceramica, reprezentată de vasele smălţuite atât în interior cât şi în exterior, culoarea predominantă fiind verde închis. Ca forme principipale găsim: ulcioarele simple de diferite dimensiuni, canceele, cănile cu gură bilobată, cănile de bere, dar şi vase de dimensiuni mai mari, cu două torţi şi capac. |