Obiecte din expozitie: |
|
Trăsătura definitorie a mobilierului din interiorul locuinţei ţărăneşti este simplitatea, astfel întălnim patul cu tăblii, credenţul, masa cu scaune, şi coastănul cu sertare. De asemenea, obiectele ornamentate sunt în număr foarte mic; toate acestea au fost executate de meşteri specializaţi, dulgheri şi tâmplari, de acea exista aici un sector special dedicat tâmplăritului şi dulgheritului, cu toate uneltele necesare. În ceea ce priveşte ţesăturile, de uz şi decorative, se observă în această zonă tendinţa permanentă de introducere a unor ţesături cu caracter industrial: perdele, feţe de masă, covoare, etc. Cu toate acestea se păstrează şi unele ţesături executate în gospodărie şi anume: păretarele, covoarele pentru acoperit patul, lepedee şi perne cu capete alese, chindeele. De o rarǎ frumuseţe morfologicǎ şi structuralǎ, dar deopotrivǎ şi decorativǎ, sunt piesele de port popular femeiesc Femeile bătrâne au purtat, până aproape de zilele noastre, aceleaşi costume: ie, poale – dar neîncreţite – şi crătinţă, cusute cu diverse motive în culori vii. În zilele de sărbătoare, pe timp răcoros se purta cojocelul de piele, frumos ornamentat, sau ţundra (sumanul) lungă din lână, ţesută în gospodărie şi împâslită la pivele din Săliştea Sibiului. Un sector cuprinde seria de unelte utilizate pentru lucrarea pământului: tipuri arhaice de plug cu corman schimbător (executate integral din lemn sau cu nucleu de lemn şi lamă de fier ataşată), grapa, teleguţa, jugul de lemn pentru boi, toate datând din prima jumătate a secolului al XX-lea. |