Maria Deac Poienaru, membră a Academiei Artelor Tradiţionale din România; tezaur uman viu.
Valea Sebeşului este şi astăzi dependentă de activitatea zugravilor Lazului. Orice periplu turistic prin zonă e legat de trecerea prin satul Poienarilor. E o invitaţie care greu poate fi refuzată de cineva ! Mai ales atunci când gazda casei cu nr. 72, cu pereţii pictaţi cu arhangheli este Maria Deac Poienaru, din păcate ultima descendentă a familiei. Întotdeauna binevoitoare, doamna Maria repetă cu răbdare istoria familiei ei, neezitând să-ţi arate lucrurile vechi păstrate de la bunicul şi tatăl său, dar şi mulţimea creaţiilor sale, nu doar icoanele pe sticlă care-i umplu atelierul amenajat în veranda casei, ci şi cusăturile şi ţesăturile realizate în urmă cu câteva decenii. La anii săi, pictează încă, doar pe sticlă, folosind vechile modele preluate după piesele rămase de la antecesorii săi, dar şi teme noi, păstrând, prin prezenţa şi activitatea sa, prin casa îngrijită, memoria strămoşilor. Din 1962 Maria Deac Poienaru expune pe pereţii camerei de jos ai casei icoane pe sticlă adunate din pivniţele lăzenilor şi săsciorenilor. Alături de ele, a atârnat căncee, prosoape, a aşezat un război de ţesut, un colţar, un dulap de lemn pictat de bunicul său, Ilie I Poienaru, dar şi câteva dintre creaţiile sale proprii. Cruci de lemn pictate de Ilie II Poienaru şi alte câteva doar sculptate de acesta, pregătite pentru zugrăvire, sunt păstrate cu grijă pe un raft din camera-muzeu. Un caiet de impresii păstrează semnăturile specialiştilor şi ale pasionaţilor acestei arte ce au trecut prin casa Poienarilor, iar un album, decupate, o parte din articolele referitoare la zugrăvitul de icoane în centrul Laz şi la familia sa, apărute în diferite reviste de specialitate. Alături de icoanele pictate de zugravii Lazului se păstrează şi icoane realizate în centrele de pictură pe sticlă de la Nicula, Gherla, Lancrăm şi Şcheii Braşovului.