Archives for August 2014
ANUNT
95 de ani Liceul Militar ”Mihai Viteazul” (23 septembrie 1919)
Prin Înaltul Decret regal nr. 3613 din 23 septembrie 1919, dat la Castelul Peleș de Regele Ferdinand I, se aprobă înființarea liceelor militare din Târgu Mureș și Chișinău. În 1920 liceul din Târgu Mureș va fi botezat ”Mihai Viteazul” iar cel din Chișinău Regele Ferdinand I. Liceul militar din Târgu Mureș își începe cursurile pe 15 noiembrie 1919.
După semnarea Diktatului de la Viena, prin care orașul Târgu Mureș trecea la Ungaria horthystă, liceul pleacă în pribegie refugiindu-se la Timișoara (1940 – 1947). Regimul comunist, instaurat în România, va desființa liceul în 1947 (8-9 august).
Printr-un decret al Marelui Stat Major din 4 iunie 1975 este reînființat Liceul Militar ”Mihai Viteazul” la Alba Iulia; în 1976 începe construcția noului sediu al instituției; pe 15 septembrie 1977 liceul se mută în sediul actual; în 1990 instituția primește denumirea de Colegiul Militar Liceal ”Mihai Viteazul”; din anul școlar 2001/2002 sunt admise și fetele; În 2006 Colegiul primește titlul de ”Școală europeană” (reînnoit în 2012).
De aproape 40 de ani (pe care-i va împlini în 2015) de activitate la Alba Iulia Colegiul Militar Liceal ”Mihai Viteazul” reprezintă un etalon al învățământului românesc. La mulți ani, școală de elită!
70 de ani de la moarte Paul – Mihu Sadoveanu, scriitor (22.09.1944)
Plecat pe front, înrolându-se voluntar împotriva voinței tatălui său (scriitorul Mihail Sadoveanu), Mihu va fi răpus de gloanțe în lupta de la Chețani, pe Mureș, în ziua de 22 septembrie 1944. Avocatul dr. Ionel Sava, nepot al lui Ionel Pop – prietenul de vânătoare și megieșul lui Mihail Sadoveanu la Oașa – aduce trupul neînsuflețit la Alba Iulia. Mihu Sadoveanu va fi înmormântat cu onoruri militare în cimitirul Eroilor din Alba Iulia.
Una din surorile sale, Ligia, va fi timp de trei ani profesor la Liceul de fete din Alba Iulia, scopul șederii sale aici a fost acela de a îngriji de momentul fratelui său.
În anul 2011, cu prilejul sărbătoririi Zilei Naționale a României, 1 Decembrie, reprezentanții românilor de pretutindeni întruniți în Congresul Spiritualității Românești, împreună cu primăria orașului Unirii au dezvelit o placă comemorativă, la intrarea în cimitirul eroilor, în memoria eroului căzut în luptele pentru dezrobirea Ardealului.
130 de ani de la naștere Sebastian Rusan, mitropolit (n. 22.09.1884, la Secășel)
A urmat școala primară în satul natal, gimnaziul și liceul (Sf. Vasile cel Mare) la Blaj și Institutul Teologic la Sibiu pe care l-a absolvit în 1907. Va fi preot paroh la Crăciunești și Vulcan (HD – unde construiește biserici noi) la Ocna Sibiului, Odorhei (ctitorește un lăcaș nou) Viștea de Jos. A fost preot paroh și protopop la Satu Mare și preot militar în primul război mondial.
La 1 noiembrie 1946 este numit la conducerea provizorie a ”Episcopiei Maramureșului, ales episcop al acesteia și instalat la 28 decembrie 1947; în septembrie 1948 este numit titular la conducerea Arhiepiscopiei Maramureșului și Sucevei (cu reședința la Suceava); la 26 februarie 1950 este ales Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei. Va păstori la Iași până la moartea sa, la 15 septembrie 1956.
O parte din predicile și cuvântările sale au apărut într-un volum ”Osteneli chiriarhale” Neamț, 1954.
115 ani de la naștere Eugen Hulea, profesor (18.09.1899, Galtiu)
Numele său este legat deopotrivă de activitatea didactică din Alba și de cea a Despărțământului Alba Iulia al ASTRA. Născut într-o familie de preoți E.H. a urmat școala primară la Bărăbanț, apoi liceul romano-catolic din Alba Iulia (1910 – 1914) pe care-l părăsește pe motiv de discriminare națională. Continuă liceul la Blaj. În 1918 este înrolat în armata austro-ungară devenind ofițer. Urmează Facultatea de Litere și Filozofie la București și apoi la Cluj absolvind în anul 1922 cu calificativul ”magna cum laude”. S-a specializat în istorie la Paris.
Profesor de istorie și director la Liceul ”Mihai Viteazul” din Alba Iulia (1932 – 1938) este numit inspector general al învățământului din Ținutul Mureș (până în 1942) după care continuă activitatea la Liceul Mihai Viteazul până în 1947.
A înființat, la Aiud, împreună cu fratele său (poetul Ovidiu Hulea) primul ziar românesc ”Zorile” și ”România literară”. A colaborat cu studii și articole la ”Gazeta Transilvaniei” ”Alba Iulia”, ”Revista învățământului”, ”Transilvania”, ”Apulum”, ”Unirea”, ”Tribuna”, ”Îndrumătorul pastoral”, ”Școala Albei”.
A coodonat acțiunile legate de ridicarea Obeliscului Horea, Cloșca și Crișan din fața porții a III-a a cetății Vauban (1937).
A scris printre altele: ”Astra. Istoric, organizare, activitate, statute, regulament” (Sibiu, 1944); ”Studii și documente privitoare la revoluția românilor din Transilvania în anii 1848 – 1849 ”(în colaborare cu Silviu Dragomir)”; ș.a.
Între 1966 – 1974 a lucrat la Muzeul Unirii, contribuind la reorganizarea acestuia (în 1968 și 1975).
S-a stins din viață la 22 iunie 1982. Din 2011, Despărțământul ASTRA Alba Iulia îi poartă numele.
85 de ani de la naștere Romulus Felea – învățător, etnograf (15.09.1929 – Abrud, Soharu)
Mult timp director al Casei de Cultură din Abrud, Romulus Felea, absolvent al Școlii pedagogice din localitate apoi a Facultății de Filologie din Cluj, este cunoscut ca un harnic și inimos cercetător al folclorului și etnografiei din Țara Moților. A fost de altfel un membru marcant al Asociației județene de profil și al Societății numismatice din România. A desfășurat o intensă activitate publicistică la ziare și reviste din țară și din Alba : Apulum, Unirea, Tribuna, Limbă și literatură, Convorbiri literare. Este coautor al volumelor ”Iancule, ce mândru ești!”, ”Legende și povestiri din Munți Apuseni” (2 volume, 1979), ”Țara Moților” (Cluj, 1974); ”Activități științifice în Țara Moților” (1974, Cluj).
S-a stins din viață, în plină putere creatoare, la doar 52 de ani (1 octombrie 1981).
105 ani Thalia română (15.09.1909)
Se împlinesc 105 ani de la începuturile presei românești la Alba Iulia. Cu ocazia Adunării anuale a Societății pentru Fond de Teatru Român, ce s-a desfășurat la Alba Iulia apare, pe 15 septembrie 1909, foaia volantă intitulată ”Thalia română”. Este a doua publicație de teatru din Transilvania (după Teatrul român, Simleul Silvaniei, 1901).
Articolul de fond ”Bine ați venit” este semnat de Ioan Teculescu, președintele ”Comitetului teatral filial”, și exprima bucuria albaiulienilor de a găzdui o asemenea manifestare culturală. Mai reținem articolele lui Iosif Blaga despre ”începutul Societății pentru fond de teatru român”; A.P. Bănuț ”Thalia română la Alba Iulia”; Rubin Patiția ”Alba Iulia, ținutul și locuitorii orașului, studiu istoric” și nu în ultimul rând materialul ”Ce e de văzut la Alba Iulia? – o listă a momentelor orașului.
35 de ani Mormântul dacic princiar de la Cugir ( 10 septembrie 1979)
Se împlinesc 35 de ani de la una din cele mai importante și reprezentative descoperiri arheologice, aparținând civilizației dacice, mormântul princiar de la Cugir. Așezarea dacică de la Cugir (probabil Singidava din geografia lui Ptolemeu!) a fost descoperită în anul 1868, cercetată și în 1955, atunci au fost descoperite două tezaure monetare ( 200 monede dacice de argint – 1868) respectiv 2000 de piese din aur (în 1955 topite de localnici) din care au mai rămas 14 monede.
În 1977 un grup de arheologi conduși de Ioan Horațiu Crișan de la Cluj au început cercetări sistematice în așezarea dacică de la Cugir, amplasată într-o excelentă poziție strategică ce valorifică avantajele terenului (cu pante abrupte, greu de urcat). Demararea săpăturilor sistematice s-a datorat și descoperirii întâmplătoare a unui tezaur din bare de aur (în anul 1973).
Cetatea dacică de la Cugir își are începuturile în sec. III – II î.Chr. iar sfârșitul său este legat de încheierea celui de-al doilea război daco-roman din 105 – 106 d.Chr.
La începutul lunii septembrie, în prima decadă, arheologii au făcut o descoperire de senzație în două morminte tumulare. Inventarul, de o bogăție și valoare inestimabile, cuprindea un car de paradă, coif de fier, cămașă de zale din fier, butoni de argint, o sabie dreaptă de tip celt, garnitura unui arc, un placaj de aur cu o reprezentare zoomorfă, un vas din bronz (de proveniență romană) o fructieră uriașă din ceramică fină (de sorginte dacică), două săbii și încă o cămașă de zale. Complexul funerar a fost distrus într-un puternic incendiu ce a cuprins cetatea, sigur în timpul luptelor cu armata romană.
260 de ani Biserica ortodoxă din Feneș (08.09.1754)
Cu 260 de ani în urmă, în ziua Nașterii Maicii Domnului (hram pe care-l poartă), este încheiată construcția bisericii ortodoxe din Feneș, așezată pe o terasă în stânga pârâului Bârnaia. Biserica, de zid, este o construcție impunătoare cu un amestec de stiluri; romanic, bizantin, neogotic. Ea a fost construită pe locul unei vechi biserici de lemn, o parte din materialul acesteia fiind folosit la turla noului locaș. Biserica și-a păstrat dimensiunile și structura inițiale fiind înlocuită doar învelitoarea din șindrilă. În biserică se află un moment funerar dedicat împăratului Antonimus Pius, provenind din vechiul Ampelum, care este folosit ca picior de pristol.
Biserica suferă o reparație capitală în 1921 – 1922, când este înzestrată cu trei clopote (cele vechi fiind confiscate și topite de autoritățile austro-ungare în 1916). Despre această biserică scrie și N. Iorga după ce a vizitat-o în 1904. Lăcașul este resfințit în 1947 și apoi în 1989 după refacerea ”in tempera” a picturii.
Biserica este declarată moment istoric.