În urmă cu 100 de ani se năștea la Cugir Iosif Pervain, strălucit filolog și istoric literar, reprezentant de marcă al școlii clujene. A fost un elev remarcabil cu rezultate foarte bune de la Școala primară (absolvită la Cugir) la Gimnaziul de băieți din Hunedoara (1927-1936) și apoi la Liceul “Mihai Viteazul” din Alba Iulia, pe care-l absolvă în anul școlar 1933/1934. Student la Facultatea de litere din Cluj unde, din anul al al III-lea devine preparator la catedra de literatură, avându-l ca mentor pe Dimitrie Popovici al cărui asistent va deveni după absolvire și care-l orientează spre istoria literară. Urcă toate treptele universitare, își ia doctoratul cu o teză despre Grigore Alexandrescu. Se apleacă vreme de patruzeci și cinci ani “investingării trecutului cultural și literar al Transilvaniei” – cum însuși mărturisea. A format zeci de generații de profesori de literatură.
În cercetare s-a oprit cu precădere asupra secolului al XVIII-lea printr-o investigare exhaustivă a documentelor și surselor. S-a preocupat de presa ardeleană, de teatrul românesc, de mari personalități ale culturii transilvane.
A cercetat corespondența unor mari oameni de cultură ardeleni subliniind rolul acestora în istoria literaturii și culturii unui popor.
Din opera sa spicuim: ”Istoria literaturii române, vol.I” (coautor); “Studii de literatura română” (1971) ; “Corespondența lui Al. Papiu Ilarian” (2 vol., 1972) ; ”George Bariț și contemporanii ” (4 volume, în colaborare) ;”Secvențe preromantice” (2000, apărută postum). A colaborat la “Atlasul lingvistic român”, “Compendiul de Istoria României” (1968). A tradus din András Sütő și István Nagy.
A trecut la cele veșnice la 16 mai 1982, la Cluj-Napoca.
Archives for December 2014
Aniversare 70 de ani, Deportarea etnicilor germani (06.01.1945)
Comisia Aliată de Control trimite Guvernului României un ordin prin care se aduceau noi precizări la ordinele anterioare din 31.12.1944 și 3.01.1945 cu privire la “ridicarea etnicilor germani”. Iată ce conține Ordinul Comisiei Aliate :
– mobilizarea tuturor locuitorilor germani indiferent de cetățenie între 17 și 45 ani bărbații și 18-30 ani femeile. Excepție făceau femeile care alăptau.
– mobilizarea trebuia să aibă loc între 10 și 20 ianuarie 1945;
– cei mobilizați vor trebui să aibă un bagaj de maxim 20 kg (cu îmbrăcăminte de iarnă, lenjerie, tacâmuri, obiecte sanitare) și hrană pentru 15 zile;
– aveau dreptul la scrisori și colete poștale;
– Inspectoratele de Poliție și Legiunile de Jandarmi trebuiau să întocmească liste cu cei mobilizați și cu cei scutiți;
– cei care nu se supun ordinelor sau familiile lor care încearcă să-i ascundă vor fi aspru pedepsiți.
Așa începea calvarul etnicilor germani din România, din Transilvania și din județul Alba, trimiși în gulagurile rusești de unde s-au întors foarte puțini. Relatările martorilor oculari despre viața din lagărele rusești sunt cutremurătoare.
Despre etnicii germani din Sebeș și împrejurimi găsești amănunte în cartea profesorului Nicolae Afrapt “Germanii din Sebeș în primii ani ai comunismului 1944-1950” (2 volume).
Aniversare 230 de ani, Horea și Cloșca – drumul spre Alba Iulia (1-2.01.1785)
Prinși prin trădare în pădurea Scorușetului Horea și Cloșca sunt duși la Abrud – pe 31 decembrie 1784 – și închiși în pivnița casei pădurarului Antonie Meltzer, unde fusese pusă la cale acțiunea.
În dimineața de Anul Nou, 1785, cei doi conducători ai răscoalei sunt urcați într-un car, escortați de doi ofițeri și 70 de soldați și expediați la Alba Iulia.
După ce trec prin Zlatna, unde poposesc, ajung pe 2 ianuarie în cetatea bastionară. Lângă cei doi era și bătrânul Ioan Popa Hagi Crișănuțiu arestat la Abrud pentru că-i amenințase pe unguri că vor plăti pentru prinderea căpeteniilor.
La Alba Iulia, unde erau așteptați de o mulțime de oameni, Horea, Cloșca și Crișănuțiu sunt închiși. Horea sub poarta cea nouă (Poarta a III-a); Cloșca într-o cazemată de sub poarta cea veche (Poarta a IV-a) iar Crișănuțiu în temnița cetății.
Horea și Cloșca erau păziți permanent de două santinele, una în celulă și alta în fața celulei.