Obiecte din expozitie: |
|
Moştenirea culturală a comunităţii, încadrată etnografic în zona Mocănimii Apusenilor sau zona Văii Ampoiului cunoscută şi sub numele de Ţara Vinului, a fost strânsă şi ordonată într-o locaţie specială, ridicată în curtea Bisericii ortodoxe Sf. Arhangheli, organizată tematic astfel: istorie locală, etnografie şi istorie bisericească. Cel mai amplu spaţiu este dedicat părţii de etnografie cu interiorul de casă ţărănească şi obiceiul şezătorii, viticultura tradiţională şi fotografia – document etnografic. Atât obiectele, cât şi aşezarea lor în încăpere, arată modul în care era organizat un interior de casă ţărănească din secolul al XIXI-lea, făcută din pământ bătut, acoperită cu paie, având două încăperi: tinda şi casa (camera de locuit), la care se adăuga târnaţul. Prezentând de la de mobilierul tradiţional (patul, canapeiul, coastănul, dulapul de haine, credenţul), la ţesăturile şi portul specific expunerea este îmbogăţită şi de reconstituirea obiceiului tradiţional – şezătoarea. Fotografia veche întregeşte imaginea tradiţională a acestei aşezări, cu momente din calendarul popular, de la evenimente importante din viaţa omului, alături de cele care prezintă evoluţia portului popular de-a lungul timpului. Un loc important în acest sector al expunerii îi revine viticulturii tradiţionale. Prezentând parcursul pe care îl urmează ciorchinele de strugure de la cules şi până la vinul obţinut, ne atrage atenţia, alături de piesele specifice muncilor în vie (sapa, casmaua, hârleţul, cosorul, cărăzău, botul, călcătoarea, mori de zdrobit, doniţe, ciubere, coşuri, tristolul, căucul), teascul cu masa de piatră din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Istoriei locale îi sunt rezervate două spaţii distincte. Un spaţiu este dedicat câtorva dovezi arheologice provenind de la una dintre cele mai importante cetăţi dacice din judeţul Alba, cetatea dacică APOULON (PIATRA CRAIVII), evidenţiindu-se în expunere triplu rol al vechii cetăţi: centru militar, civil şi spiritual. Celălalt spaţiu evidenţiază istoria religioasă a acestei comunităţi reţinându-ne atenţia piese precum fragmente de fresce şi icoane prăznicar de secol XVIII, carte veche religioasă şi o icoană pe sticlă din centrul de pictură din Maierii Bălgradului.
|
Expozitia etnografica Hoparta
Obiecte din expozitie: |
|
Carul tractat de boi sau vaci era principalul element al inventarului agricol dintr-o gospodărie ţărănească implicat în majoritatea demersurilor cotidiene. În timpul iernii carul era înlocuit cu sania. Plugul, grapa, sapele, coasa erau de asemenea indispensabile unei gospodării.
Interiorul casei compusă dintr-o sigură cameră unde se desfăşurau toate activităţile familiei era relativ modest, compus din: pat cu şurdeu, lădoi, masă, blidar, ladă de zestre şi război de ţesut. Locuinţa era împodobită cu lepedee, şterguri, perne cu feţe cusute cu modele tradiţionale, geometrice sau florale. În lada de zestre se ţineau hainele de sărbătoare şi zestrea fetei compusă din diferite obiecte textile lucrate în casă cu o deosebită grijă. Pe pereţi, pe blidare şi poliţe se ţineau vasele de lut smălţuite sau simple dar împodobite cu ornamente florale sau din lemn. Costumul popular filtrat de-a lungul timpului de preocupări diurne, de pauperizare, de influenţe exterioare este simplu predominând albul şi negrul la cere se adaugă în proporţii reduse gri, bej, bleu şi mai rar roşu. Nu există diferenţe notabile în costumul popular local ele fiind dictate exclusiv de iscusinţa meşterului. Portul femeiesc este compus din chimeşă brodată, poale din material alb, păsturi de culoare neagră, cheptăruţ purtat peste iie confecţionat din macister de culoare neagră cu motive florale cusute uneori cu mărgele sau paiete colorate, brâul cu mărgele şi ţinte, cusut cu motive verzi, negre şi albastre.. Pe cap se purta năframă din păr sau mătase, mai ales de culoare neagră cu flori brodate tot cu aţă neagră. Încălţămintea preferată erau papucii cu tureac înalt cu 18 găuri încheiaţi într-o parte. Portul bărbătesc era mai simplu decât cel femeiesc compus fiind din: izmene şi cămaşă ţesute din in sau cânepă, şerpar din piele cu trei catarame şi doua buzunare în care se ţineau actele, banii şi briceagul, cheptar din piele de miel cu brâu. Pe cap se purta, în timpul verii, pălărie din păr fin de culoare închisă cu mununi de mărgele de diferite culori sau pălărie din paie împletită cu boruri drepte şi primă maro. Iarna se purta căciula din piele de miel. În picioare se purtau opinci. |
- « Previous Page
- 1
- …
- 4
- 5
- 6