Obiecte din expozitie: |
|
Amenajarea expoziţiei s-a fǎcut în stilul unei case ţǎrǎneşti: casa dinainte, tindǎ şi coridor. În casa dinainte se aflau, lucruri nelipsite, patul cu amenajarea etalatǎ şi babaul, masa, lada cu hainele de duminicǎ, pentru bisericǎ, nuntǎ, dar şi pentru înmormântare, loc de rugǎciune cu icoane, cǎni la grindǎ, loc de primire a oaspeţilor, loc de priveghi-cele trei zile (dacǎ voiau cei din familie), loc pentru organizarea nunţilor, etc. Tinda adǎpostea soba, patul mic pentru bǎtrânii carea aveau grijǎ şi de leagǎnul copiilor, masa unde serveau mâncǎrurile zilnice, oale, blide, cǎni şi chiar rǎzboiul de ţesut. Într-unalt spaţiu al sǎlii s-au amenajat trei colţuri tematice: colţul creştin, colţul istoric şi colţul cultural. Colţul creştin cuprinde douǎ icoane împărǎteşti pictate pe lemn, de la începutul secolului al XX-lea şi o stranǎ ceva mai veche, cca. 1862. Colţul istoric cuprinde, în reprezentare graficǎ, descoperirile de la Biia, vasul de aur, toporul neolitic şi altele. Expunerea se încheie cu fotografii şi diplome ale formaţiilor culturale, obţinute de-a lungul timpului la diverse concursuri şi festivaluri.
|
Archives for October 2011
Expoziţia etnografică Berghin
Obiecte din expozitie: |
Costumele săseşti, femeieşti şi bărbăteşti, au fost bogate în elemente decorative. Cămăşile femeieşti cu mâneci largi strânse în partea de jos cu o brăţară roşie sau neagră cu motive geometrice, aveau broderie albă pe muchea cutelor în faţă, sub guler, iar părţile componente erau încheiate cu cheiţe albe. Peste cămaşă se purta pieptar înfundat, cu buchete florale mai aerate, pe fondul alb la fete, mai dese şi dominate de roşu la femeile măritate. Peste rochiile albe, fetele purtau şorţuri cu broderie florală, între care îşi coseau adeseori numele şi anul când a fost confecţionat. Plastronul negru, cu panglici lungi la spate, purtate de fete, aduce un plus de frumuseţe costumului. Cămăşile bărbăteşti au avut broderii în negru pe umeri şi în partea de jos a mânecilor, în jurul gulerului dublu, sub care se purta o cravată cu motive florale viu colorate. Peste cămaşă feciorii purtau veste, iar bărbaţii pieptare deschise în faţă, cusute cu motive florale, dominate de roşu ca şi cele femeieşti. Piesele săseşti de mobilier pictat (coastănul, patul, fereastra oarbă) au preluat unele elemente decorative şi din ciopliturile în lemn: “atica” (coada cocoşului) aplicată la decorarea cornişei, pe când unele buchete de flori pictate se înrudesc cu cele cioplite pe stâlpii de poartă, ori cu cele brodate pe ştergare sau căpătâie de pernă. Dintre uneltele legate de industria casnică textilă cele mai interesante ca formă şi decor sunt: războiul de ţesut, furcile de tors şi îndreptarele pentru pânză, vârtelniţele, sucalele şi suveicile.
|
Patrimoniul de acasa
Justificare: cunoaşterea mostenirii culturale din mediul rural prin organizarea unor ateliere tematice in centrele catehetice, dedicate copiilor si tinerilor.
In cadrul proiectului sunt propuse urmatoarele ateliere: Cercul micilor iconari, Costumul popular traditional, Comunicam. Citim. Ne jucam, Folclor muzical. Cantecele satului
Echipa: Compartimentul Cultura, educatie, relatii interinstituţionale din cadrul Consiliului judeţean Alba, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Asociatia Romana pentru Cultura si Asociatia Tradition Group
Obiective:
– perpetuarea meştesugului zugraviei intr-un spaţiu cu veche traditie prin lectii demonstrative si videoproiecţii
– insusirea cunostintelor legate de zonele etnografice ale judetului Alba prin descoperirea caracteristicilor costumului popular
– formare si dezvoltare personala prin lectura interactiva
– transmiterea patrimoniului imaterial prin cunoasterea folclorului autentic
Rezultate:
– o mai buna cunoastere a patrimoniului cultural din comunitatea rurala
– formarea unei atitudini propatrimoniu
– organizarea eficienta a timpului liber in perioada vacantei
– dezvoltarea unor abilitati practice.
Expozitia etnografica Bucerdea Vinoasa
Obiecte din expozitie: |
|
Moştenirea culturală a comunităţii, încadrată etnografic în zona Mocănimii Apusenilor sau zona Văii Ampoiului cunoscută şi sub numele de Ţara Vinului, a fost strânsă şi ordonată într-o locaţie specială, ridicată în curtea Bisericii ortodoxe Sf. Arhangheli, organizată tematic astfel: istorie locală, etnografie şi istorie bisericească. Cel mai amplu spaţiu este dedicat părţii de etnografie cu interiorul de casă ţărănească şi obiceiul şezătorii, viticultura tradiţională şi fotografia – document etnografic. Atât obiectele, cât şi aşezarea lor în încăpere, arată modul în care era organizat un interior de casă ţărănească din secolul al XIXI-lea, făcută din pământ bătut, acoperită cu paie, având două încăperi: tinda şi casa (camera de locuit), la care se adăuga târnaţul. Prezentând de la de mobilierul tradiţional (patul, canapeiul, coastănul, dulapul de haine, credenţul), la ţesăturile şi portul specific expunerea este îmbogăţită şi de reconstituirea obiceiului tradiţional – şezătoarea. Fotografia veche întregeşte imaginea tradiţională a acestei aşezări, cu momente din calendarul popular, de la evenimente importante din viaţa omului, alături de cele care prezintă evoluţia portului popular de-a lungul timpului. Un loc important în acest sector al expunerii îi revine viticulturii tradiţionale. Prezentând parcursul pe care îl urmează ciorchinele de strugure de la cules şi până la vinul obţinut, ne atrage atenţia, alături de piesele specifice muncilor în vie (sapa, casmaua, hârleţul, cosorul, cărăzău, botul, călcătoarea, mori de zdrobit, doniţe, ciubere, coşuri, tristolul, căucul), teascul cu masa de piatră din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Istoriei locale îi sunt rezervate două spaţii distincte. Un spaţiu este dedicat câtorva dovezi arheologice provenind de la una dintre cele mai importante cetăţi dacice din judeţul Alba, cetatea dacică APOULON (PIATRA CRAIVII), evidenţiindu-se în expunere triplu rol al vechii cetăţi: centru militar, civil şi spiritual. Celălalt spaţiu evidenţiază istoria religioasă a acestei comunităţi reţinându-ne atenţia piese precum fragmente de fresce şi icoane prăznicar de secol XVIII, carte veche religioasă şi o icoană pe sticlă din centrul de pictură din Maierii Bălgradului.
|
Târgul de joburi- Lucrează in Alba, Cimpeni
“Strălucire japoneză pentru oraşele României”
Consiliul Judeţean Alba în parteneriat cu Primăria Municipiului Alba Iulia, Institutul KAIZEN România, Asociaţia Romania AOTS Alumni Society şi Clean Up Japan, cu sprijinul AMBIENT, va organiza în data de 14 octombrie 2011 la Alba Iulia, proiectul Strălucire japoneză pentru oraşele României, în vederea extinderii practicilor de management KAIZEN deja existente în multe din companiile din România, la o scară mai largă, la nivel de oraş. Practicile foarte bune de management existente în companiile judeţului (cum ar fi Supremia, Bosch Rexroth etc.) în privinţa productivităţii, siguranţei, ordinii şi satisfacţiei la locul de muncă, ne sunt foarte necesare şi la nivelul unui oraş – unde este locul nostru de viaţă comună. Proiectul îşi propune ca ceea ce în aceste companii este deja o cultură, să fie transferat la o scară mai largă, creându-se astfel un model în Municipiul Alba Iulia. Acesta este un proiect pilot care se desfăşoară în 3 oraşe din România (Alba Iulia, Timişoara şi Braşov). Locul de desfăşurare al acţiunii este Piaţa Consiliul Europei, din centrul vechi al oraşului. Proiectul presupune instruirea unui număr reprezentativ de voluntari şi participarea acestora la o acţiune propriu-zisă de igienizare. Voluntarii vor beneficia de instruire cu metode avansate pentru managementul menţinerii curăţeniei, igienei, aspectului civilizat al unui oraş, a organizaţiilor publice responsabile, prin standardizare – standarde de curăţenie pentru zone şi pentru materialele utilizate, standarde de materiale necesare, standarde de comunicare etc. După această etapă se va trece la acţiunea propriu-zisă care vizează Piaţa Consiliul Europei. Pe tot parcursul programului, voluntarii vor fi asistaţi şi vor colabora direct cu Institutul KAIZEN România şi cu Asociaţia Clean Up Japonia. Această acţiune are drept scop dezvoltarea conştiinţei individuale, astfel încat regulile şi standardele care trebuie să existe la fiecare loc de muncă (secţii de producţie, birouri etc.) să fie adaptate şi la nivelul unui oraş, în fiecare parc sau colţ de stradă.
Expozitia etnografica Hoparta
Obiecte din expozitie: |
|
Carul tractat de boi sau vaci era principalul element al inventarului agricol dintr-o gospodărie ţărănească implicat în majoritatea demersurilor cotidiene. În timpul iernii carul era înlocuit cu sania. Plugul, grapa, sapele, coasa erau de asemenea indispensabile unei gospodării.
Interiorul casei compusă dintr-o sigură cameră unde se desfăşurau toate activităţile familiei era relativ modest, compus din: pat cu şurdeu, lădoi, masă, blidar, ladă de zestre şi război de ţesut. Locuinţa era împodobită cu lepedee, şterguri, perne cu feţe cusute cu modele tradiţionale, geometrice sau florale. În lada de zestre se ţineau hainele de sărbătoare şi zestrea fetei compusă din diferite obiecte textile lucrate în casă cu o deosebită grijă. Pe pereţi, pe blidare şi poliţe se ţineau vasele de lut smălţuite sau simple dar împodobite cu ornamente florale sau din lemn. Costumul popular filtrat de-a lungul timpului de preocupări diurne, de pauperizare, de influenţe exterioare este simplu predominând albul şi negrul la cere se adaugă în proporţii reduse gri, bej, bleu şi mai rar roşu. Nu există diferenţe notabile în costumul popular local ele fiind dictate exclusiv de iscusinţa meşterului. Portul femeiesc este compus din chimeşă brodată, poale din material alb, păsturi de culoare neagră, cheptăruţ purtat peste iie confecţionat din macister de culoare neagră cu motive florale cusute uneori cu mărgele sau paiete colorate, brâul cu mărgele şi ţinte, cusut cu motive verzi, negre şi albastre.. Pe cap se purta năframă din păr sau mătase, mai ales de culoare neagră cu flori brodate tot cu aţă neagră. Încălţămintea preferată erau papucii cu tureac înalt cu 18 găuri încheiaţi într-o parte. Portul bărbătesc era mai simplu decât cel femeiesc compus fiind din: izmene şi cămaşă ţesute din in sau cânepă, şerpar din piele cu trei catarame şi doua buzunare în care se ţineau actele, banii şi briceagul, cheptar din piele de miel cu brâu. Pe cap se purta, în timpul verii, pălărie din păr fin de culoare închisă cu mununi de mărgele de diferite culori sau pălărie din paie împletită cu boruri drepte şi primă maro. Iarna se purta căciula din piele de miel. În picioare se purtau opinci. |
Festivalul de teatru “Poveşti pentru copii şi oameni mari”
Raport de mediu PATZ Parc Natural Apuseni
Descarca | |
Raport de mediu PATZ | |
Documentatie PATZ Parc Natural Apuseni
Descarca | |
Documentatia PATZ | |
- « Previous Page
- 1
- …
- 3
- 4
- 5
- 6
- Next Page »