Obiecte din expozitie: |
|
Interiorul ţărănesc este întregit de patul cu străjac, aranjat cu perne ţesute din cânepă cu decor amplasat pe interior, masa cu scaune, laviţa – care uneori ţinea loc de pat, unde dormeau copii, lada de zestre, dulapul pentru haine şi credenţul, unde se păstrau obiectele de uz casnic (farfuriile, cănile, ulcioarele). Regăsim, de asemenea, o reconstituire a unui colţ dintr-o conie, cu instrumentarul necesar frământării si coacerii pâinii: adică covata, jârcuitorul şi călpătorul, alături de oalele mari de sarmale, folosite in timpul sărbătorilor mari de peste an sau la cele din ciclul vieţii omului. Pentru a face atmosfera caldă şi totodată casa pregătită de oaspeţi, femeia împodobea un perete al camerei cu ştergare ţesute de ea, la care mai adăuga icoane pictate pe sticlă sau blide cumpărate din târg. Expoziţia de fotografie veche stă mărturie pentru că timpul lucrează în dezavantajul autenticului şi, de multe ori, trebuie să regăsim valoarea inestimabilă care era cândva fireasă şi apropiată de viaţa obişnuită. |
Archives for October 2011
Expoziţia etnograficǎ Şugag
Obiecte din expozitie: |
|
Expoziţia, aşa cum se prezintǎ sub forma unei case ţǎrǎneşti, cu o camerǎ şi o tindǎ fǎrǎ plafton, în care se aflǎ şi vatra, pǎstreazǎ puţine piese de mobilier. Dintre acestea amintim: patul cu strǎjac, lepedeu şi covor, perne şi pǎretar, masa şi scaunul, lǎdoiul, blidarul sau parasǎchiul, toate din lemn încheiate cu cuie din acelaşi material. În lada de zestre adusǎ de fata care se mǎrita, se puneau covoare, plogoghiţe, straie, sǎcǎteauǎ, desagii, chindeauǎ şi haine de sǎrbǎtoare. Mai sunt expuse obiecte folosite la prelucrarea lânii, icoane, blide, fotografii vechi cu portrete. Casa era luminatǎ cu lampa pe gaz, aşezatǎ pe perete, pe masǎ sau agǎţatǎ de grindǎ. Obiectele de cult sunt bine reprezentate, pot fi vǎzute: cristeliniţa, cununiile, prapori vechi, uşi împǎrǎteşti pictate, o cruce, o icoanǎ, sfeşnice, candelǎ, potir, veşminte preoţeşti, registre vechi parohiale şi cǎrţi bisericeşti vechi. Dintre meşteşuguri, pǎstoritul este prezent cu instrumentele sale specifice: şuştarul, trocile şi blidele de pǎmânt, crestǎul, caicul, bâdǎul, şteandul, bota, tibicul şi hârbeica. |
Expoziţia etnografică Şpring
Obiecte din expozitie: |
|
Trăsătura definitorie a mobilierului din interiorul locuinţei ţărăneşti este simplitatea, astfel întălnim patul cu tăblii, credenţul, masa cu scaune, şi coastănul cu sertare. De asemenea, obiectele ornamentate sunt în număr foarte mic; toate acestea au fost executate de meşteri specializaţi, dulgheri şi tâmplari, de acea exista aici un sector special dedicat tâmplăritului şi dulgheritului, cu toate uneltele necesare. În ceea ce priveşte ţesăturile, de uz şi decorative, se observă în această zonă tendinţa permanentă de introducere a unor ţesături cu caracter industrial: perdele, feţe de masă, covoare, etc. Cu toate acestea se păstrează şi unele ţesături executate în gospodărie şi anume: păretarele, covoarele pentru acoperit patul, lepedee şi perne cu capete alese, chindeele. De o rarǎ frumuseţe morfologicǎ şi structuralǎ, dar deopotrivǎ şi decorativǎ, sunt piesele de port popular femeiesc Femeile bătrâne au purtat, până aproape de zilele noastre, aceleaşi costume: ie, poale – dar neîncreţite – şi crătinţă, cusute cu diverse motive în culori vii. În zilele de sărbătoare, pe timp răcoros se purta cojocelul de piele, frumos ornamentat, sau ţundra (sumanul) lungă din lână, ţesută în gospodărie şi împâslită la pivele din Săliştea Sibiului. Un sector cuprinde seria de unelte utilizate pentru lucrarea pământului: tipuri arhaice de plug cu corman schimbător (executate integral din lemn sau cu nucleu de lemn şi lamă de fier ataşată), grapa, teleguţa, jugul de lemn pentru boi, toate datând din prima jumătate a secolului al XX-lea. |
Expoziţie etnograficǎ Sâncel
Obiecte din expozitie: |
|
Organizatǎ ca o casǎ ţǎrǎneascǎ, cu casǎ dinainte, tindǎ şi atelier cu scule, aceastǎ expoziţie crează senzaţia că vizitatorul se regăseşte în casa copilăriei: „colţul” cu nouă perne aşezate pe patul cu „baubau”, „ coltul” cu vase aşezate pe blidar, obiecte de uz casnic şi „culmea” cu hainele „de purtat”. Încǎperea casei cea mai spaţioasǎ şi mai frumos împodobitǎ, era casa de dinainte. Aici era locul poveştilor pentru copii, al rugǎciunii zilnice, al planurilor pentru a doua zi de muncǎ, al cântecelor şi colindelor din sǎrbǎtori, era locul pentru odihna atât de necesarǎ dupǎ munca istovitoare a câmpului. Aici se gǎseşte lada de zestre cu covoare şi perne, trunul şi babaul, tabloul de nuntǎ şi icoanele, culmea de haine, dar şi nelipsitul rǎzboi de ţesut, în care gospodinele îşi lucrau cu migalǎ: covoare, ii, cǎmaşi, cioareci, crǎtinţe, strǎiţi şi saci, desagi, fete de masǎ, etc. Tinda, este încǎperea casei ţǎrǎneşti în care mereu se gǎseau prezente mirosuri şi arome simple şi plǎcute, aceasta fiind camera în care se gǎtea. Este spaţiul unde este expus blidarul frumos gǎtat cu blide, este camera cu cipcǎ pe la geanuri, cu blidǎruţul, cu laghiţa, cu troaca de pitǎ, cu leagǎnul şi furca de tors, dar şi cu ploatǎnul atât de necesar la pregǎtirea hranei zilnice. Bogatul atelier cu scule adǎposteşte utilajele agricole necesare la muncile câmpului: plugul, grapa, semǎnǎtoarea de porumb, zdrobitorul de seminţe, dar şi alte obiecte trebuincioase într-o gospodǎrie. Portul popular este prezentat aici în douǎ ipostaze: portul de sǎrbǎtoare şi hainele de purtat. Holul, ce uneşte toate aceste încǎperi, adǎposteşte o deosebit de valoroasǎ colecţie de fotografie veche, una dintre cele mai bogate din judeţ. |
Expoziţia etnografică Sasciori
Obiecte din expozitie: |
|
Expoziţia etnografică Salistea
Obiecte din expozitie: |
|
Expoziţia etnografică Roşia de Secaş
Obiecte din expozitie: |
|
Diversitatea obiectelor confecţionate din lemn reflectă importanţa pe care acest domeniu a avut-o în viaţa economică a comunităţilor rurale, ele reprezintă de fapt diversitatea ocupaţiilor cărora le sunt destinate: obiecte folosite în industria casnică textilă, de uz casnic şi cele legate de transportul cu animale, impresionează prin varietatea şi fantezia compoziţiilor ornamentale. Reprezentative pentru zonă sunt ţesăturile şi cusăturile, fie de interior sau podoabă, fie de port. Din prima categorie fac parte covoarele, feţele de pernă, foile de perete, feţele de masă, foile de culme. Pe un fond, de regulă, verde sau cafeniu, se îmbină armonios, respectând principiile artei decorative (repetiţia, alternanţa, simetria), diverse motive geometrice (romburi, pătrate, hexagoane, cercuri, jocuri de linii), florale (maci, lalele, trandafiri, spice), cosmice (lună, stele) sau animaliere (coarne de berbec, păsări), culoarea predominantă a motivelor fiind de obicei galbenul. Cât priveşte tehnica ţesutului, aceasta poate fi simplă (bătută), năvădită sau aleasă. Cele mai pretenţioase şi mai migăloase sunt ţesăturile „alese”. Prin tehnica alesului motivele se obţin ca rezultat al alegerii firelor şi culorilor potrivit modelului ce-l are în faţă. O categorie a textilelor sunt cele destinate portului: ii, poale, cătrinţe, cămăşi, cioareci, în totalitatea lor păstrând specificul portului local, cătrinţa neagră cu alesături în diferite culori şi ia cu ciocănele. Interiorul locuinţei se compunea din tindă şi casa dinainte, cea dintâi folosindu-se mai mult pe timp de vară. Aici se afla vatra pentru foc pe care era situat cuptorul pentru coptul pâinii, acesta ocupând aproape jumătate din încăpere. Fumul urca direct în pod pentru că încăperea nu avea tavan. În casa dinainte bobura ocupă mare parte din încăpere, atât în lungime cât şi în înălţime, de-a lungul ei se află un scaun lung, fixat oblic în partea dinapoi cu ajutorul unor limbi. O laviţă lungă confecţionată în aceeaşi tehnică ca şi scaunul care avea loc şi pentru păstrarea hainelor şi o masăerau aşezate în această încăpere. Pe pereţi găsim blide, icoane şi mai rar fotografii, între ferestre, era aşezată o oglindă sau o icoană mai mare, împodobită cu prosoape cusute. La grindă erau puse foi de culme, căni şi farfurii din lut. |
Expoziţia etnografică Pianu de Jos
Obiecte din expozitie: |
|
Expoziţia etnografică Mirăslău
Obiecte din expozitie: |
|
Reconstituind fragmente din viaţa săteanului, expoziţia – deşi restrânsă, datorită spaţiului mic în care este amenajată surprinde fidel câteva aspecte din viaţa cotidiană a comunităţii. Casa dinainte e camera cea mai frumos gătită dintre toate camerele locuinţei, în general destul de austere din acest punct de vedere. Mobilierul specific se compune din laiţa confecţionată din lemn; patul, compus din cadru de lemn, cu două căpătâie, acoperit de un şurdeu umplut cu paie proaspete la fiecare seceriş; masa, înaltă sau dreptunghiulară cu patru picioare sau tălpi aşezate drept sau în cruce; lodve scaunele rudimentare fără spătar; lada de zestre piesa de lemn cea mai frumos lucrată din casă, cu ornamentaţie simplă, geometrică, care conţinea zestrea fetelor în acelaşi timp fiind mărturie a hărniciei acestora. Camera era împodobită cu diferite ţesături: lepedee, ştergare, feţe de masă şi de perne lucrate manual, la războiul de ţesut. Pereţii erau decoraţi cu blide de diferite forme şi culori, în general pictate şi icoane pe sticlă încadrate de ştergare ţesute în casă şi ornate cu motive specifice zonei, florale sau geometrice. De grinzile casei atârnau ulcele si bocuri lucrate artistic în timp ce vasele folosite pentru uzul zilnic erau aşezate pe blidar. Ţesutul era una dintre cele mai reprezentative îndeletniciri casnice din viaţa unei femei de la ţară, preocupare aproape permanentă pentru fetele tinere şi femeile măritate, activitate dictată, în special, de necesitate dar prin care se obţinea şi faimă în cadrul comunităţii. Războiul de ţesut era compus din: cadru mare de lemn sprijinit pe picioare, sulul, brâgle, iepe, iţe, spetează, suveică, depănător şi urzoi. |
Expoziţia etnografică Mihalţ
Obiecte din expozitie: |
|
Locuinţa ţănească compusă din tindă şi camera dinainte, cea din urmă fiind mobilată cu piese dintre cele mai simple: un coastăn (dulăpior cu trei sertare pentru albituri), blidar pentru ţinut blidele şi oalele de pământ, masa înconjurată cu scaune, canapei pentru păstrat haine mai groase şi un pat din lemn acoperit cu lepedeie, ţoale şi perne. Deasupra mesei era lampa de petrol, prinsă în tavan cu un cârlig. Pereţii erau împodobiţi în dreptul patului cu păretare, farfurii din lut ornamentate şi tindeie ţesute sau cusute în casă. Tinda, fiind destul de încăpătoare, adăposteşte războiul de ţesut, roţile de tors, sucalele, vârtelniţele, dar şi o serie de obiecte de uz casnic: fedeleşu pentru apă, ciurul pentru cernut făină, putineiul pentru bătut untul, oalele de sarmale, cănţile pentru lapte, ulcioarele şi castroanele din lut. Costumele populare erau sobre şi elegante, femeile purtau ie cusută pe pânză albă din bumbac, cusătura era în cruci sau pe fir, cu modele discrete, puţin împodobite, mai ales la costumul de muncă. La poale cusătura era cu o bordură pe margine, peste care se purta un şurţ negru de pânză, iar la spate o cătrinţă ţesută din lână. Bărbaţii aveau haine albe, cioareci din pănură sau pantaloni de pânză şi cămaşă lungă, strânsă la brâu cu un şerpar din piele frumos ornamentat. Cămaşa de sărbătoare era puţin împodobită, cu o cusătură simplă la gât şi manşete. Purtau pieptar sau vestă neagră, iar pe cap pălărie de paie sau căciulă din blană de miel. |