Archives for September 2014
Consiliul Județean Alba solicită alocarea de resurse pentru restararea Sălii Unirii prin proiectul de lege privind Construirea Monumentului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 – Alba Iulia
Consiliul Județean Alba a răspuns în 24 septembrie 2014, unei solicitări de consultare din partea Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România – UNCJR, transmițând un punct de vedere referitor la propunerea legislativă intitulată „Lege privind construirea Monumentului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 – Alba Iulia”.
Prin această adresă, Consiliul Județean Alba solicită alocarea de resurse pentru restaurarea Sălii Unirii din Alba Iulia, obiectiv pe care Consiliul Județean Alba îl consideră că cel mai important simbol al Unirii de la Alba Iulia, fiind chiar locul în care, la 1 Decembrie 1918, s-a ținut şedinţa Marii Adunări Naţionale ce a hotărât Unirea Transilvaniei cu România şi, prin aceasta, desăvârşirea statului naţional unitar român.
Acest monument, construit între anii 1898-1900, dar care avea să joace un rol primordial în destinul tuturor românilor la 1918, există și face parte din circuitul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia. Cei 124 de ani de existență au lăsat însă urme adânci asupra sa, chiar dacă, de-a lungul timpurilor, i s-a acordat cinstea cuvenită, covârșitoarea sa importanță istorică fiind recunoscută și prin suita de lucrări de reparații și restaurare.
„Prin punctul nostru de vedere am solicitat introducerea unui nou articol în acest proiect de lege, articol prin care să se aloce fondurile necesare restaurării Sălii Unirii și reorganizării expoziției ce are ca temă lupta românilor pentru emancipare națională și pentru formarea statului național, unitar și indivizibil România.
Dacă există posibilitatea alocării acestor bani, cred că ar fi păcat să nu avem grijă, în primul rând, de vestigiile autentice, de monumentele și locurile legate în mod direct de cel mai important moment al devenirii noastre naționale.Trebuie, în primul rând, să punem în valoare Sala Unirii, acest monument-simbol în care au călcat toți Regii României Mari și toți Președinții României, monument ce are statutul unui veritabil templu național pentru toți românii, de pretutindeni.
Sper că legea va fi aprobată cu modificările solicitate de noi și sper că nu constituie doar un exercițiu de imagine, având în vedere apropiatele alegeri. Sper din tot sufletul ca această inițiativă să fie una sinceră și nu doar un gest prin care cineva încearcă să-și spele păcatele, încercând să ne facă să uităm că, de când este în fruntea Guvernului, nu a alocat, în niciun an, niciun leu pentru sărbătorirea Zilei Naționale la Alba Iulia.” – a declarat domnul Ion Dumitrel, Președintele Consiliului Județean Alba.
65 de ani de la moarte Nicodim Ganea, compozitor (24.10.1949, Bistra)
Născut în Bistra Arieșului (14.06.1878) Nicodim Ganea va fi elev al liceului pedagogic din Blaj, va absolvi școala de cântăreți bisericești (având ca profesor pe Iacob Mureșianu) apoi Conservatorul de muzică din București (1904 – 1908) și Budapesta (1908 – 1910) – aici având ca profesor un al mare compozitor: Bela Bartok.
La Budapesta își începe activitatea dirijorală la corul Societății Academice ”Petru Maior” a studenților români. Este apoi profesor de muzică și dirijor de cor la Aiud, Șard, Bistra, Bucium, Câmpeni și Roșia Montană. În 1917 predă muzica în școlile Blajului, unde va reveni în 1930 după peregrinări prin București și prin orașe transilvănene. Aici este prieten cu profesorii Cherebețiu, Ioan Florea, Ioan Blăjean (cântărețul orb – omul cu ochelari negri), pictorul Iuliu Moga (care-i face și portretul). A compus muzică de teatru vocal – simfonică dar în special muzică corală. Din acest ultim domeniu amintim câteva creații ce l-au înscris în cartea de onoare a compozitorului român: ”Sentinela română”, ”Stroie Plopan” (pe versuri de V. Alecsandri); ”Revedere” (versuri M. Eminescu); ”Din Poiana Vadului”, ”Puișorul”, ”Mărită-te mândra mea”, ”Du-te dor, cu dorurile”, ”Cât de drag mi-o fost o vară” (versuri Elena din Ardeal), ”Rătăcesc pe drum pribeag”, ”Păstorul moț înstrăinat”, ”Floricica”.
Corurile sale vor apărea, postum, în 1969 la Ed. Muzicală sub îngrijirea lui I.R. Nicola. În timpul vieții a publicat volumul de versuri ”Din sărmana mea grădină” (Blaj, 1910), reeditat la Orăștie în 1911.
Trece la cale veșnică pe 24 octombrie, în urmă cu 65 de ani și este înmormântat în satul natal.
Școala din Bistra, în curtea căreia i-a fost amplasat un bust, poartă numele compozitorului.
95 de ani de la naștere Pamfil Cârnațiu, preot, personalitate a exilului românesc (17.10.1919 – Cisteiu de Mureș)
Monseniorul Pamfil Cârnațiu, produs al școlilor Blajului, cu studii de teologie la Roma (Ateneul De Propaganda Fide) și filozofie ( la Universitatea Gregoriană) este o figură binecunoscută a exilului românesc. Doctor în teologie cu teza ”Asupra istoriei după Benedetta Croce”, hirotonist ca preot în 1945, a ales să se stabilească la Roma decât să se întoarcă într-o țară bolsevizată.
A activat (până în 1998) în cadrul Secretariatului de Stat din Vatican. A fost primul crainic și responsabil al Programului în limba română la Radio Vatican. De numele său se leagă apariția revistei românești din exil ”Suflet românesc” și a publicațiilor ”Buna Vestire”, ”Unirea”, ”Perspective” (toate din exil). Opera sa cuprinde printre altele volumele ”Biserica Română Unită” (Madrid, 1952); Paul VI – papa timpurilor noastre; Misterul Bisericii; Misterul Preasfințitei Treimi; Calvarul Bisericii Române Unite; Un prieten al românilor: Monseniorul Alberto Canesti; Dictatul de la Viena” (Roma, 1969). A scris despre: Nicolae Iorga și Blajul; Ioan Micu Moldovan; Blajul și 3-15 mai 1848; Ovidiu Bârlea; Ștefan Manciulea; Aloisie Tăutu.
A primit titlurile: Monsenior de Roma și canonic onorar în Capitlul Bazilicii Papale Sfântul Petru din Vatican.
A trecut la cele veșnice pe 7 septembrie 2009, la aproape 90 de ani, și este înmormântat la Roma.
160 de ani de la naștere Ioan Mihu, dr. în drept (17.10.1854, Vinerea)
Personalitate complexă, dar reprezentativă a istoriei Transilvaniei de la sfârșitul veacului al XIX-lea și primele decenii ale celui următor, Ioan Mihu și-a pus amprenta pe varii domenii ale vieții sociale, economice, naționale și culturale a românilor ardeleni. Își ia doctoratul în Drept la Universitatea din Budapesta; se implică în activitatea de avocat la Orăștie dar și în lupta de emancipare a burgheziei românești din zonă. Este întemeietor și apoi director (20 de ani) al Băncii ”Ardeleana”. Credința sa era că numai dezvoltarea economică poate aduce prosperitate unui popor.
”Nici un popor – spunea el – și nici o țară nu va fi în stare a face pași serioși spre civilizațiune, dacă nu va pune înainte de toate, fundalul solid al progresului economic”.
A fost preocupat de ridicarea nivelului de cultură al satului ardelean. A fost președinte al Despărțământului ASTRA Orăștie.
În sfera politicului I.M. a avut o poziție, total opusă celei a Partidului Național Român, dar a sprijinit unitatea națională făurită la 1 Decembrie la Alba Iulia.
În 1917 va prelua cea mai mare bancă românească din Ardeal ”Albina” și o va redresa.
Cea mai mare realizare a sa, pentru care a intrat în istoria culturii transilvănene, este aceea a înființării Fondului pentru teatru român din Ardeal, la care a contribuit nu numai cu fonduri substanțiale ci și cu o viziune clară a rolului pe care teatrul trebuie să-l joace în viața culturală a românității.
”… teatrul nostru – spunea Mihu – trebuie să fie o școală pentru luminarea minților și întărirea inimilor, teatrul nostru trebuie să fie un teatru în care să se preamărească virtutea, dreptatea, frumosul și adevărul etern și să se combată păcatele, vițiile noastre moderne; teatrul nostru trebuie să fie un cămin, în care să arză nestinsă flacăra sacră a iubirii de neam, lege și tot ce este al nostru; în fine, teatrul nostru trebuie să fie altar, la care jertfa adusă să ne slujească cu o limbă românească dulce ca un fagure de miere și limpede ca apa cristalină a izvorului de munte.”
Ne-a lăsat interesante memorii și însemnări grupate în volumul ”Spicuri din gândurile mele”.
De personalitatea sa se leagă și apariția primei publicații românești la Alba Iulia ”Thalia română” a doua din Transilvania având ca temă teatrul românesc și înființarea, în 1919, la Cluj, a Teatrul Național.
A trecut în veșnicie pe 2 iulie 1927, a fost înmormântat în Vinerea, în grădina casei părintești alături de alți membrii ai familiei. Autoritățile comuniste au mutat rămășițele pământești în cimitir, lângă biserica veche.
535 de ani Bătălia de pe Câmpul Pâinii (13.10.1479)
Cât de importantă a fost această bătălie o demonstrează locul ei în istoria Transilvaniei dar și fixarea ei în mentalul comunității, în memoria locului, în legendă. Era în timpul domniei regelui Matei Corvinul, 1479, când o nouă oștie turcească prăda Transilvania condusă de begii Ali, Skender, Isa și Bali. Armată turco-tătară prădase Banatul și se îndrepta spre Alba Iulia încărcată de bogății, turme, robi. Voievodul Transilvaniei, Ștefan Bathory, își adună oștirea pe locul numit Câmpul Pâinii (în perimetrul Șibot, Aurel Vlaicu – Balomir și Vinerea).
Bătălia, care s-a dat în ziua de 13 octombrie 1479, a fost crâncenă cu schimbări de situații de-o parte și de alta a combatanților. Decisivă, în ecuația victoriei transilvănenilor, a fost intervenția comitetului Timișoarei, Pavel Chinezul. Turcii au fost zdrobiți. Legenda spune că armata comitetului, care-și așezase tabăra în pădurea ce mărginea șesul înaintase, pas cu pas (spre armata turcă), în spatele unor crengi cu frunze după care se ascundeau ostașii.
Când și-au dat seama turcii de stratagemă au început să strige ”Alah, Alah, vine pădurea pe noi”. Vitejia comitelui a intrat și ea în legendă. Se spune că Pavel Chinezu a dansat de bucuria victoriei cu un turc ținut în dinți și doi subsuoară pe care i-a aruncat, apoi, în groapa cu cadavre.
În ziua următoare armata transilvană era primită cu bucurie în cetatea Alba Iulia.
Pe locul unde s-a dat lupta, între Vinerea și Șibot, s-a ridicat un monument. Pe soclu sunt înscrise cuvintele: ”Acest monument a fost așezat în amintirea strălucitelor biruințe repurtate de armatele ardelene sub conducerea lui Ștefan Bathory asupra turcilor în bătălia de pe Câmpul Pâinii la 13 octombrie 1479, Paul Chinezul care, sosind pe câmpul de luptă în clipa hotărâtoare, prin vitejia lui extraordinară, a însuflețit pe luptătorii ardeleni obosiți, le-a înlesnit biruința desăvârșită și a mântuit pe timp de o jumătate de veac, Ardealul de primejdia stăpânirii turcești”.
415 ani Mihai Viteazul și cucerirea Ardealului (12 – 30 octombrie 1599)
File de cronică:
12/13 octombrie – Mihai Viteazul îl primește la Târgoviște, noaptea, pe trimisul lui Andrei Bathory, secuiul Tamoș Csomortanyi (a cărui sarcină a fost să spioneze tabăra valahă).
13 octombrie – Solul ardelean se întoarce la Alba Iulia însoțit de trimișii lui Mihai, Banul Mihalcea și Gheorghe Raț. Misiunea lor: să obțină de la principele ardelean făgăduința că acesta nu va ataca Țara Românească în timp ce oștile valahe vor trece Dunărea pentru o incursiune antiotomană în Bulgaria. Misiunea este îndeplinită cu succes. Ba mai mult, Andrei Bathory, dă drumul nobililor strânși în tabăra de la Sebeș ”să meargă acasă să-și culeagă viile”.
14 octombrie – Cardinalul primește vești de la nobili secui că Mihai Viteazul adună oști pentru a trece în Ardeal.
– Gașpar Korniș și Pangratie Sennyei pleacă în Valahia să vadă care-i situația; Mihai îi liniștește pe cei doi soli că nu are nici o dușmănie față de principele ardelean.
16 octombrie – Solii trimiși în Țara Românească îl asigură pe Andrei Bathory că valahul are intenții bune și inimă bună”.
17 octombrie – Armata lui Mihai Viteazul pleacă, pe mai multe direcții, spre Ardeal.
18 octombrie – Are loc Dieta Ardealului la Alba Iulia în care Pangratie Sennyei prezintă nobililor ”concluziile” vizitei în Valahia. Ba mai mult spune acestora că Mihai vrea să trimită familia drept chezășie în Ardeal și că-l roagă pe principe să-l păzească pe fiul său Nicolae Pătrașcu și să-i asigure o educație aleasă și învățătură latinească.
19 octombrie – Știrile sașilor din Brașov că Mihai a trecut munții prin pasul Buzăului nu sunt luate în considerare de cardinal. Gașpar Koniș, Pangratie Sennyei și Ștefan Bathory intră noaptea în apartamentul cardinalului să-i confirme exactitatea informațiilor.
20 octombrie – Armata lui Mihai Viteazul și-a așezat tabăra lângă Brașov.
– Se întrerupe Dieta nobililor. Aceștia își adună oștile în tabăra de la Sebeș.
21 octombrie – O delegație a sașilor din Țara Bârsei i se închină lui Mihai Viteazul. Fratele judelui Brașovului este trimis la Viena pentru a-l înștiința pe Rudolf al II-lea de intrarea în Ardeal.
22 octombrie – Andrei și Ștefan Bathory ajung în tabăra nobilimii ardelene la Sebeș.
26 octombrie – Oștile Jiului, Craiovei, Mehedinților conduse de Udrea Băleanu, Calotă Bozianu și frații Buzești, se alătură lui Mihai Viteazul. Tabăra este așezată la Vestem.
– Andrei Bathory cu cei 16000 de luptători pleacă de la Sebeș spre Sibiu.
27-28 octombrie – Oștile stau față în față. Andrei Bathory îl roagă pe nunțiul papal Malaspina să încerce o împăcare cu Mihai. Domnul valah nu s-a lăsat înșelat de vorbele trimisului papal.
– Mihai îi transmite cardinalului să lase Ardealul lui Rudolf II și să îmbrace din nou haina preoțească.
28 octombrie – Are loc bătălia decisivă de la Șelimbăr Mihai zdrobește armata nobililor, implicându-se el însuși în luptă.
Drumul spre Alba Iulia, capitala principilor ardeleni era deschis.
29-30 octombrie – Mihai Viteazul își așează tabăra la Sebeș, înnoptează la Hanul ”Leul de Aur”
– Mercenarii săi cuceresc cetatea de la Câlnic (doar 9 apărători din 100 au mai scăpat cu viață); distrug biserica fortificată de la Petrești, și ard arhiva acesteia.
– La Sebeș Mihai se pregătește să intre în cetatea de Scaun a Crailor Ardealului.
ANUNT
ANUNT
Animație culturală cu Bibliobusul, la Alba Iulia
Miercuri, 24 septembrie, cei 14 copii și tineri găzduiți la centrul „Sfântul Vasile cel Mare” din Alba Iulia, au avut bucuria de a participa la o sesiune de lectură publică și animație culturală cu Bibliobusul Consiliului Județean Alba, începând cu ora 16.00. A avut loc și un atelier practic în cadrul căruia participanții au învățat să confecționeze semne de carte.
Cu această ocazie, copiii și tinerii au primit în dar cărți și jucării din donațiile strânse până acum în cadrul campaniei „Călătorim și Dăruim cu Bibliobusul” inițiată de Consiliul Județean Alba.