Obiecte din expozitie: |
|
Harta interiorului unei case ţărăneşti era relativ asemănătoare. În partea dreaptă a uşii era ploactănul iar lângă acesta era soba de tuci, ambele eliberând fumul prin horn, în babură şi de acolo în pod, unde se afuma slănina. În colţul drept al casei era patul cel mare aşezat pe stalpi sau pociumpi bătuţi în pământ. Pe pat era un mindir umplut cu paie, acoperit cu lepedeu lucrat în casă şi perini îmbrăcate în feţe ţesute cu arnici aşezate pe înălţime, uneori, până la grindă. Deasupra patului era ruda pe care se înşirau chindeiele rezervate pentru zestrea fetelor. Lângă pat era, invariabil, lădoiul folosit pentru stat sau dormit. Pe capătul lădoiului, pictat cu motive florale, erau aşezate virgurile de pânză care atestau hărnicia gospodinei. Deasupra era cuierul, pictat cu motive florale, pe care erau aşezate blidele şi tăierile iar in cuie erau agăţate cănceiele smălţuite. La capătul de către pat, în cuier, erau agăţate pieptarele şi căciulile. În colţul stâng al casei era alt pat, lângă care era laviţa. Deasupra era blidarul pe care erau aşezate blide, sticle, pahare pentru uzul zilnic. În faţa laviţei era masa, în general foarte simplă, din lemn, având două picioare bătute în pământ. Sub masă, pe o scândură, se ţineau doniţele cu apă şi cănile pentru băut. Pe uşă era lingurarul, o scândură găurită în care se puneau lingurile de lemn, iar deasupra era poliţa folosită tot pentru vasele necesare în casă. Leagănul nu lipsea din casele ţărăneşti şi nici icoanele pe sticlă iar foarte rar, exista şi o oglindă. |
Expozitia etnografica Ocolis
Obiecte din expozitie: |
|
O casǎ ţǎrǎneascǎ de aici arǎta pe timpuri aşa cum astǎzi este amenajatǎ expoziţia etnograficǎ. Masa cu mǎsǎriţa, scaunele, lǎdoiul, blidarul, leagǎnul şi lada de zestre, erau piesele de mobilier care se regǎseau în interiorul unei încǎperi. Pe acestea se aflau aşezate diferite obiecte: doniţa cu apǎ, ulceaua, blide, linguri de lemn, icoane şi tindeie pe pereţi. Lampa cu petrol era agǎţatǎ în grindǎ şi era aprinsǎ seara, iar lǎmpaşul se folosea noaptea, dacǎ se ieşea în curte. Podelele erau protejate cu ţoale ţesute.Vasele din lemn erau folosite la fǎcut pâine şi la prelucrarea laptelui. Pentru prepararea aluatului şi a pâinii se foloseau covata, sogǎtoarea şi lopata de lemn. La prelucrarea laptelui era utilizat şuştarul, trocul, lingura mare, hurduzǎul şi doabele pentru transportul produselor lactate. Donicuţa se folosea pentru transportarea apei, iar dogul susţinea mǎmǎliga, având la un capǎt, legat un fir de aţǎ.
Foarte bine reprezentate sunt obiectele folosite la prelucrarea cânepii – meliţa, tepteni, hecelǎ, rǎştitor, vârtelniţa, şi a lânii- tepteni, furcǎ, etc. |
Expoziția etnografică Salciua
Obiecte din expozitie: |
Casa cu „căciula uriaşǎ de paie” are douǎ încǎperi: camera şi tinda, iar intrarea se face din târnaţul împrejmuit cu gard de scândurǎ şi o portiţǎ cu rătez de lemn. Plafoanele sunt din grinzi groase, pereţii tencuiţi şi vǎruiţi cu alb, iar pe jos este podit cu scânduri. De-a lungul unui perete al camerei este aşezat patul şi pătuţul, iar deasupra în grindǎ este prinsǎ culmea. Lângǎ acestea stǎ rǎzboiul de ţesut cu toate obiectele care ţin de acest meşteşug şi lada de zestre. În partea opusǎ stǎ o laiţǎ cu spǎtar, lǎdoiul din scânduri simple şi masa cu un scaun. Deasupra lor, aproape de grizi este fixat cuierul pe care stau rânduite blide de pâmǎnt şi în cuie cancee. Tot aici se gǎseşte oglinda, ceasul cu cuc şi blidarul mare. În grindǎ mai este bǎtutǎ o scândurǎ pe care sunt aranjate linguri şi furculiţe de lemn.
În cadrul casei cu tindă şi camerǎ, camniţa este mutatǎ în fosta cǎmara, care devine bucǎtarie şi camera de locuit. Pentru lǎrgirea spaţiului locuibil, în tinda este aşezat un pat în colţul opus vetrei. Lângǎ camniţǎ se aşeazǎ frământătorul şi covata pentru pâine. Partea decorativǎ în locuinţǎ este asiguratǎ de folosirea ceramicii, a icoanelor pe sticlǎ, a tindeielor, a perinilor viu colorate şi a frumoaselor costume populare. |
|
Expoziția etnografică Mogoș
Obiecte din expozitie: |
|
Amenajarea expoziţiei recompune un interior de locuinţǎ în stilul vechi, care include rǎzboiul de ţesut şi toate celelalte piese folositoare la practicarea meşteşugului. Strejacul umplut cu paie este susţinut de pat, iar peste el este aşezat lepedeul din cânepǎ cu cipcǎ confecţionatǎ manual. Pǎtuţul copilului, aranjat asemǎnǎtor cu patul mare, alǎturi de un lǎdoi şi o laiţǎ care strǎjuiesc o masǎ, sunt confecţionate din lemn nevopsit. În colţul camerei se îmbinǎ lǎdoiul şi laiţa, deasupra lor este aşezat un parsechi din lemn în care se pǎstreazǎ cǎrţi religioase şi lucruri de valoare ale familiei. Deasupra celuilalt capǎt al laiţei este aşezat un stelaj de lemn unde sunt expuse obiectele de uz casnic: linguri, furculiţe, blide, solniţe, cǎni, sucitor. Tot din mobilier face parte şi lada de zestre a fetelor de mǎritat. Pereţii poartǎ chindee, blide de pǎmânt şi icoane pe sticlǎ. De asemenea şi portul sătenilor, pentru femei şi bǎrbaţi, este reprezentat în expoziţie. Lângǎ uşǎ se aflǎ obiectele legate de igiena locuinţei şi a membrilor familiei: ciubǎrul, trocul, oglinda şi briciul. Acest interior este luminat de lampa cu petrol atârnatǎ deasupra mesei. Câteva unelte agricole ilustrazǎ ocupaţiile localnicilor, cultivarea pǎmântului şi creşterea animalelor: plugul de lemn, jugul boilor, secera, îmblǎcii, grebla pentru grâu, feleaza, vânturaşca şi litra. |
Cetatea de balta
Obiecte din expozitie: |
|
În casa de dinainte, mobila care umple spaţiul se reduce la patul gǎtat cu nouǎ perne, laviţa şi masa, lada de zestre şi toate ţesǎturile care decoreazǎ elementele de mobilier, fiind produse în aceastǎ gospodǎrie. Aici se regǎseşte cea mai bogatǎ colecţie de costume populare din judeţ, în numǎr de 23. Un element distinct în aceastǎ expoziţie este prezenţa costumelor femeieşi de iarnǎ, specifice zonei, costume care au preluat masiv elemente de port orǎşenesc, integrându-se, însǎ, organic în portul popular tradiţional. Momentele importante din viaţa satului şi, mai ales, din viaţa fiecǎrui localnic în parte, sunt imortalizate în fotografiile vechi. Tinda este camera casei care adǎposteşte rǎzboiul de ţesut şi toate obiectele legate de industria casnicǎ textilǎ: furci de tors, scripeţi pentru rǎzboiul de ţesut, sucale, suveici. Tot aici sunt expuse ţesǎturi rezultate din truda nopţilor lungi de iarnǎ, când aveau loc şezǎtorile. Obiectele realizate prin acest meşteşug erau folosite pentru îmbrǎcǎminte; se ţeseau ştergare, prosoape, feţe de masǎ, covoare, preşuri, desagi. În casele tradiţionale, culmea, prinsǎ în grindǎ, susţinea hainele de purtat şi alte ţesǎturi folosite în uzul zilnic. Interferenţa etniilor, români-maghiari, este prezentǎ în expoziţie şi se face vizibilǎ prin costume tradiţionale aparţinând celor douǎ comunitǎţi etnice. Cǎmara este locul în care se pǎstreazǎ vasele folosite în uzul zilnic la fiert, pǎstrarea lichidelor şi gǎtit: oale, blide, cǎni, cǎncee. Între vasele simple de lut, se strecoarǎ exponate deosebite din porţelanuri fine, cum este “untieai”, care este de presupus cǎ a aparţinut unei familii nobiliare din zonǎ. Boacǎzul este anexa unde se aflǎ cuptorul de pâine, lipit cu lut şi unde se cernea făina, se frǎmânta aluatul şi se cocea pâinea; tipsâile sunt sprijinite la gura cuptorului, alǎturi se gǎseşte sita de cernut, tot aici îşi are locul troaca de frǎmântat şi lada de fainǎ. Alǎturi, magazia cu scule şi şura vorbesc de îndeletnicirile localnicilor, fiind expuse obiecte legate de ocupaţii specifice agriculturii (grapǎ, plug) cules şi viticulturǎ (instalaţii folosite la culesul viei) prepararea vinului şi pǎstrarea lui: tristor, bot, butoi şi curcubǎtǎ. |
Expozitia Etnografica Livezile
|
Organizată în două încăperi, expoziţia încearcă să prezinte cât mai detaliat aspecte din viaţa tradiţională a omului de altădată. Interiorul casei ţărăneşti este relativ modest. Casa, cu o singură cameră, unde se desfăşoară toate activităţile familiale are sub aspectul interiorului o structură fixă, compusă din: masă, pat , lădoi, blidar, lada de zestre, război de ţesut. Lădoiul era nelipsit din locuinţele ţărăneşti şi era aşezat lângă peretele din faţa mesei. Se folosea ca şi bancă de stat la masă iar, seara putea fi folosit ca pat. Ţesăturile din interior erau confecţionate la războiul de ţesut din: cânepă, cânepă şi bumbac, cânepă şi lână. Lepedeiele, măsăriţele, feţele de perne, desagii, ştergurile, merindeţele, strujacul erau exclusiv ţesute in casă. Portul popular poartă amprenta portului mocănesc şi a celui din zona Luncii Mureşului, localitatea fiind la întâlnirea celor două zone etnografice. Îmbrăcămintea femeii era compusă din: ie cusută manual şi, uneori decorată cu motive specifice zonei, poale acoperite de păsturi, pieptar şi cojoc de piele de oaie în anotimpul rece. Pe cap se purta năframă. Îmbrăcămintea bărbatului era compusă din: cioareci din cânepă sau lână, cămaşă , laibăr de pănură, şerpar de piele şi căciula din piele de oaie. Reconstituirea interiorului de casă ţărănească este completat cu expunerea unor piese din inventarul agricol. |
Expoziția etnografică Vadu Moților
Obiecte din expozitie: |
Expoziţia etnograficǎ prezintǎ obiecte de artǎ popularǎ (icoane, ceramicǎ), costume populare, ţesǎturi de interior, obiecte de uz casnic, mobilier dar şi piese reprezentative pentru ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor din aceastǎ zonǎ: prelucrarea lemnului, creşterea animalelor şi cultivarea pǎmântului. Prezentarea aceasta propune o incursiune prin istoria meşteşugurilor din zonǎ. Locuitorii satelor se ocupau cu meserii nǎscute din nevoia de a valorifica materia primǎ ce le era la îndemânǎ. Este vorba de ocupaţiile transmise din tata în fiu, în acest fel explicandu-se şi conservarea, de la o generaţie la alta, a bazei de date tehnice specifice fiecǎrei ocupaţii. |
|
Expoziția Etnografică Unirea
Obiecte din expozitie: |
Expoziţia etnografică Unirea marchează începutul unei acţiuni, în care comorile româneşti ale artei populare de pe aceste meleaguri vor fi salvate şi preţuite la înălţimea valorii lor. Circuitul expoziţional constă în reconstituirea unui interior ţărănesc, în cadrul căruia se orânduiesc ţesăturile de interior (pernele cu căpătâi, covoarele feţele de masă), atât de frumos expuse pe pat, pe lada de zestre şi pe masă. Sunt prezente în cadrul expoziţiei o serie de piese ce întregesc costumul popular femeiesc de pe Valea Mureşului, compus din ie, vestă, poale, şorţ, cătrinţă şi năframă. În ceea ce priveşte portul bărbătesc, se pot observa unele diferenţieri, deoarece aici întâlnim alături de costumul autohton, şi costumul de pe Valea Arieşului, mai precis cel din satul Ocoliş, acest lucru a fost posibil datorită migraţiei populaţiei de la munte spre satele din vale. Aceeaşi pasiune pentru frumos şe vădeşte şi la piesele confecţionate din lemn, fie că e vorba de obiecte legate de industria casnică textilă (război de ţesut, vârtelniţă, sucală, răşchitor, roţi de tors, furci de tors), piese de mobilier pictat, sau ustensile casnice (oale de sarmale, farfurii, troci pentru pâine, ciur, cântar, ticlăzău). |
|
Expoziția Etnografică Lopadea
Obiecte din expozitie: |
|
Portul popular din comuna Lopadea Nouă este diferenţiat în special etnic. La români gama cromatică nu este diversă predominând albul şi negrul în timp ce la maghiari predomină verdele, albul şi roşul. Costumul femeiesc românesc se compunea din: cămaşă lungă de cânepă, şurţ negru de lână în faţă, păstură vărgată la spate, ştergar alb cu vrâste pe cap, pieptar înfundat, opinci suferind, în timp, transformări. Materialele folosite era lâna, cânepa, inul, arniciul, bumbacul. Costumul maghiar era compus din: rochie, şurţ, laibăr de catifea, năframă, papuci cu tureac. Costumul bărbătesc maghiar era simplu: cămaşă albă, pantaloni şi vestă din bumbac de culoare neagră, cizme din piele cu tureac înalt, pălărie de păr de culoare neagră sau verde închis. Costumul bărbătesc românesc era de asemenea compus din cioareci de lână sau cânepă, cămaşă, pieptar din piele de miel, opinci. În timpul iernii bărbaţii purtau laibăre sau mânecare groase. În zonă s-a practicat agricultura, în special punându-se accent pe viticultură şi pomicultură. |
Expoziția Etnografică Horea
Obiecte din expozitie: |
|
Arhitectura locuinţei care reprezintǎ expoziţia etnograficǎ a comunei, se caracterizeazǎ la fel ca toate construcţiile de pe Valea Arieşului, prin acoperişul de trei ori mai înalt decât pereţii. Acesta are formǎ de triunghi şi este fǎcut din şindrilǎ.Casa cuprinde douǎ camere şi un târnaţ, plafoanele din interior fiind construite din grinzi tǎiate în custurǎ. Pereţii netencuiţi, sunt vǎruiţi, iar pe grinzile lǎsate mai jos din tavan se aşezau pâinea, slǎnina, sarea şi alte alimente. Din mobilier fac parte patul, leagǎnul, nişte lǎdiţe, o masǎ cu sertar, acestea din urmǎ sunt din scândurǎ, cu picioarele din lemn, rotunjite. Blidele şi icoanele încadrate în tindee, sunt fixate în cuie bǎtute în pereţii de lemn.Cea de-a doua camerǎ, prezintǎ toate obiectele folositoare la prelucrarea lemnului. În mijlocul camerei se aflǎ scaunul pentru vǎsǎrit, ciocane din lemn, mezdrelar, jilǎul, dinǎtoare şi câteva produse finite ale acestui meşteşug: şindrilǎ, putinǎ, ciubere, doniţe. Din colecţie mai fac parte câteva unelte pentru cosit şi obiecte pentru animale: şaua, scǎriţa, jugul. |
- 1
- 2
- 3
- 4
- Next Page »